,,Am renunțat la mărginitul Eu, nemărginindu-mă-n tine.,, Ionuț Caragea

IN CAUTAREA FERICIRII

           Dacă ești în căutarea fericirii, un lucru e cert: n-ai s-o găsești, fericirea e întotdeauna un produs secundar. Ea nu e rezultatul căutării directe. Întrebarea cea mai importantă dintre toate întrebările este: ce este fericirea adevărată? Și există vreo posibilitate de a o obține? Este fericirea adevărată posibilă sau e momentană? Este viața doar un vis sau are și ceva substanțial în ea? Viața începe odată cu nașterea și se sfârșește odată cu moartea sau există ceva care transcede nașterea și moartea? Pentru că fără eternitate, adevărată fericire nu e posibilă. Efemeritatea face ca fericirea să fie pasageră: o clipă este aici, în clipă următoare a dispărut și rămâi disperat în întuneric.

Așa este în viața obișnuită, în viața celor netreziți. Există momente de fericire și există momente de suferință; sunt toate amestecate, un talmeș balmeș. Nu poți păstra acele momente de fericire care vin la tine. Ele vin pe cont propriu și pleacă pe cont propriu; nu tu ești stăpânul. Și nu poți să eviți acele momentele de suferință; și ele au voința lor. Vin pe cont propriu și pleacă pe cont propriu; tu ești doar o victimă. Și ești sfâșiat între acestea două – între fericire și nefericire.  Dualitatea fericirii și nefericirii este fundamentală și cea mai simptomatică, însă există o mie și una de dualități: dualitatea iubirii și a urii, dualitatea vieții și a morții, a zilei și a nopții, a verii și a iernii, a tinereții și a bătrâneții și așa mai departe. Fundamentală rămâne dualitatea care le repreznta pe toate celelalte , cea a fericirii și nefericirii. Ești sfâșiat, tras în direcții diferite, opuse. Nu poți fii liniștit, ești neliniștit și bolnav.

Faptul că fericirea se transformă în nefericire arată pur și simplu că aceste două nu sunt separate – poate două fețe ale aceleiași monede. Iar dacă ai o față a monedei, celalta e totdeauna acolo.  Fericirea ta nu e de fapt fericire, ci numai nefericire ascunsă. Iubirea ta nu e iubire, ci doar masca a urii.
Compasiune ta nu e decât mânia ta – cultivată, sofisticată, educată, civilizată, dar nimic altceva decât mânie. Sensibilitatea ta nu e sensibilitate adevărată, ci numai un exercițiu mintal, o anumită atitudine exersată. Ține minte: toți oamenii sunt crescuți cu ideea că virtutea poate fi exersată, că bunătatea poate fi exersată, că poți învață să fii fericit, că poți reuși să fii fericit, că stă inputerea ta să îți formezi un anumit caracter care să-ți aducă fericire. E greșit, e cât se poate de greșit.

Primul lucru care trebuie înțeles cu privire la fericire este că nu poate fi exersată. Trebuie doar să fie îngăduită, pentru că nu e ceva pe care îl creezi tu. Tot ce creezi tu rămâne mai mic decât tine. Pictura nu poate fi mai mare decât pictorul însuși, poezia nu poate fi mai mare decât poetul. Dacă exersezi fericirea vei fi totdeauna acolo, în spate, cu toate prostiile tale, cu toate fițele tale, cu toată ignoranța ta, cu tot haosul din mintea ta. Cu această minte haotică nu poți să creezi un cosmos, nu poți să creezi un har. Harul coboară întotdeauna din lumea de dincolo; el trebuie primit ca un dar, cu o încredere nețărmurită, cu abandonare totală. Adevărata fericire se petrece atunci când ești într-o stare de relaxare, de abandonare.

Însă nouă ni s-a spus să fim ambițioși. Mintea a fost instruită să fie ambițioasă. Întreaga educație, cultură, religie se bazează pe ideea că omul trebuie să fie ambițios, că numai omul ambițios se va fi împlinit. Continuăm să credem în această mare prostie. Nici un om ambițios nu a fost vreodată fericit; de fapt, omul ambițios este cel mai nefericit din lume. Însă noi îi educăm pe copii să fie ambițioși. Să aibă succes. Să fie primii.

Fericirea nu are nimic de a face cu succesul. Fericirea nu are nimic de a face cu ambiția, cu banii, cu puterea, cu prestigiul. Ea e cu totul altă dimensiune. Fericirea are legătură cu conștiența ta,  nu cu caracterul tău.

Trebuie înțeles un lucru de bază. Omul vrea fericire, de asta este nefericit. Cu cât vrei mai multă fericire cu atât mai nefericit vei fi. Când vei înțelege cum funcționează mintea umană îți vei da seama de asta. În clipa când dorești fericire, te îndepărtezi de prezent. Te îndepărtezi de existențial, intri deja în viitor, care nu e nicăieri, care nu a venit încă. Intri într-un vis. Ei bine, visele nu se mijlocesc niciodată. Dorința ta de fericire e un vis iar visul e ireal. Ai luat trenul care nu trebuia.

Dorința de fericire arată pur și simplu că în momentul de față nu ești fericit. Iar o ființă nefericită proiectează în viitor speranța că într-o zi, cândva, cumva va fi fericită. Și atunci începe căutarea pentru a-și duce speranța la îndeplinire. Dar căutarea fericirii este un lucru imposibil. Când încetezi să o cauți, o găsești – deoarece căutarea înseamnă un efort al minții, iar necăutarea înseamnă o stare de relaxare. Iar fericirea este posibilă numai când ești relaxat. Fericirea se petrece când nici nu te gândești. Fericirea e întotdeauna cu tine. Nu are nici o legătură cu vremea, nu are nici o legătură cu tăiatul lemnelor, nu are legătură cu nimic. Este neașteptată și apare când ești relaxat, când ființa ta e împăcată cu existența. Nu vine și pleacă. E mereu acolo, la fel ca respirația, precum bătăile inimii, precum circulația sângelui în corp.  Așa că primul lucru e să nu visezi, să nu proiectezi. Primul lucru este să fii aici și acum. Fii aici și acum și te așteaptă o revelație nemaipomenită.

Fericirea  este acolo unde ești tu –oriunde ai fi, fericirea e acolo. Te înconjoară, e un fenomen natural. Este exact precum aerul, exact precum cerul. Fericirea nu trebuie căutată, ea e însăși substanță din care e făcut universul. Bucuria e însăși materia din care e făcut universul. Dar trebuie să te uiți direct, chiar în fața ta. Dacă te uiți lateral, o ratezi.O ratezi din cauza ta.O ratezi din cauză că ai o abordare greșită. Dorința de fericire te face să te uiți în altă parte, și de aceea tot ratezi. Fericirea nu  trebuie creată – fericirea trebuie doar să fie văzută. E deja prezentă. Chiar în această clipă poți să fii fericit, fantastic de fericit.

În căutarea fericirii, majoritatea oamenilor se opresc undeva pe drum, ei nu sunt căutători adevărați. Căutătorul adevărat este cel care merge până la capăt și ajunge să își dea seama că toată căutarea este o prostie. Căutarea însăși e un fel de dorință, fericirea, există mereu în interiorul omului dar el caută în altă parte.
Este acolo – înăuntru, în „afara” din ea e făcut Universul.

Osho

Cănd vezi greșeli în nimeni altcineva decăt în tine însuți, începi să crești.
Cănd nu sunt alții pe care să-i învunuiești în afară de tine însuți,începi să deții.
Cănd îți dai seama că nu e nimeni altcineva cu care să te lupți, începi să învingi.
Elio D Anna

        

Exercițiul tău pentru prezență și conștientizare:

Ia-ți telefonul si setează 3 alarme pe zi în care să te verifici. Dacă nu vrei să-ți setezi alarma  pe telefon și vrei să o faci intuitiv, momente bune ar fi atunci când ești blocat în trafic sau când trebuie să stai la coada la magazinul alimentar de exemplu.


În acest moment, inspiră profund și încet. Și mă refer la o inspirație profundă până în punctul în care plămânii tăi sunt plini cu aer. Oprește-o un moment.  Simte-ți tălpile, picioarele, brațele, pieptul, gâtul, capul – dacă circumstanțele  permit, poți să-ți închizi și ochii pentru acest moment.  Devin-o din nou conștient de tine în totalitate. 

Simte energia din interiorul tău și din jurul tău.


Observă-ți gândurile și emoțiile și devin-o conștient că ești chiar aici, în acest moment. Devin-o conștient că viața ta se întâmplă doar aici, chiar acum, în acest moment prezent – și că proiecția ta mentală asupra viitorului sau a trecutului sunt doar imagini în mintea ta și nu sunt realitatea. Nu există altceva decât momentul prezent… tu ești aici. Tu ești în momentul de acum. Tu ești în siguranță. Poți să te relaxezi.

Realizează că orice dubii sau îngrijorări sunt doar gânduri ale tale. Reamintește-ți că tu nu ești gândurile tale. Și tu nu ești emoțiile tale. Esența ta reală este cu mult mai mult decât atât. În cazul în care simți că ceva te îngrijorează întreabă-te: ce "problemă" ai chiar cum…cum te faci să suferi în acest moment? Care este problema "chiar acum"? Nu peste cinci minute, nu mâine sau săptămâna viitoare. Ce este greșit cu acest moment? Probabil vei observa că nu este nimic în neregulă cu acest moment!

Astfel amintește-ți că totul va fi bine; așa cum a fost întotdeauna – în viețile noastre, întotdeauna totul a ieșit bine până la urmă, nu-i așa? 

Eckhart Tolle

                                                                                                                                                           

Exista 3 mari cosmaruri din care trebuie sa ne trezim:

- cosmarul sigurantei

- cosmarul mortii

- cosmarul iubirii

Cosmarul sigurantei e iluzia ca putem sa gasim siguranta in exteriorul nostru. Nu o vom gasi niciodata. Siguranta nu vine nici din contracte beton semnate, nici din mancatul vegan, nici din relatii aparent perfecte, nici din conturi bancare grase, nici din masina noua, nici din admiratia multimilor. Siguranta vine din certitudinea ca totul curge si e fluid, totul este in permanenta schimbare si ca esenta noastra ramane neschimbata indiferent pe ce rauri involburate, fluvii uriase si oceane furtunoase ne vom gasi la un moment dat.

Cosmarul mortii vine si ne face sa traim permanent cu frica si cu sentimentul ca orice facem este inutil. Doar cand ne vom experimenta si trai adevarata natura, cine suntem noi dincolo de invelisurile noastre, vom stii cu siguranta ca "moartea" nu e decat o poarta spre o noua existenta a noastra in alta forma si atunci vom trai in aceasta viata si in acest corp fara frica. DOAR cand ne vom experimenta macar odata natura reala. 

Cosmarul iubirii vine din iluzia ca iubirea e o " moneda de schimb", ceva de dam si primim si ca exista o persoana pe pamant care e atat de compatibila cu noi incar odata intalnita, putem uita de toti ceilalti si de intreaga existenta pentru ca acum avem pe cineva care ne face completi si suferintele noastre sunt alungate pentru totdeauna. Mare iluzie, care provoaca multa suferinta. 

Iubirea este materialul din care este creata realitatea E o energie care curge, pe care o blocam cand inchidem inima cu frica.Iubirea n-are nicio treaba cu relatiile de cuplu care sunt minunate de altfel. Iubirea poate sa se manifeste si in relatii de cuplu asa cum se poate manifesta in toate aspectele vietii. 

Cand muncim cu energia iubirii se cheama vocatie, cand ne bucuram de viata cu energia iubirii se cheama stare de prezenta, cand ne incarcam bateriile cu iubire se cheama conexiune. 

Odata ce ne trezim din aceste 3 cosmaruri, TRAIM cu adevarat. 

Alberto Villoldo

Sunt constient de forta mea si de faptul ca am tot ceea ce imi trebuie pentru a-mi indeplini misiunea pe acest Pamant, AICI SI ACUM. Misiunea mea de om, venit aici in incercare, pentru a evolua.

Sunt constient de forta mea si am puterea sa mi-o stapanesc, sa creez in jurul meu Pace , Lumina , Armonie.

Dr.Teodor Vasile- Flacara Violetă

.                         

Un tânăr a mers la un maestru Zen și i-a spus: "Cineva mi-a greșit și m-a rănit atât de tare că sunt furios, nu pot dormi și nu mă mai pot bucura de viață! Te rog să mă ajuți să mă eliberez de suferința asta!"

Maestrul s-a ridicat, s-a dus la un stâlp din apropiere, l-a luat strâns în brațe și a început să urle: " Te rog, ajută-ma să mă eliberez de stâlpul ăsta! Stâlpul ăsta mă face să sufăr. Stâlpul ăsta mă ține în durere"

-Tânărul, surprins, i-a spus: " Maestre, tu ești cel care ține stâlpul strâns în brațe. Dacă vrei să fii liber, pur și simplu dă-i drumul!"

Maestrul a zâmbit și i-a spus: "Ai dreptate. Acum du-te și eliberează-te de tot ceea ce ții strâns. Dă-i drumul și vei fi liber".

Așeaza-ți atenția în interiorul tău, deconectează-te și nu te lăsa ademenit de tot ceea ce apare în calea ta, in speranța ca vei păstra controlul. Credința oarbă în exterior te poate ucide.
Iubește-te pe tine însuți, este singurul lucru bun de făcut.
Transformă-ți durerea si suferința în acceptare, armonie, frumusețe și iertare.
Impune-ți în acest moment bucuria si recunoștința în interiorul tău, nu există nici un pericol , nici o amenințare dacă te iubești pe tine însuți.
Impune-ți sa fii fericit,voios, liniștit așa cum insiști să fii trist, speriat, vulnerabil și nefericit.
Unui om care este conștient de sine nu i-se pot întămpla accidente.