A DARUI......A PRIMI

 

Orice relaţie implică actul de a dărui şi de a primi. Dăruirea atrage după sine primirea, la fel cum primirea atrage după sine dăruirea. Ceea ce merge în sus va trebui să coboare la un moment dat, la fel cum ceea ce pleacă de la noi va trebui să se întoarcă mai devreme sau mai târziu. De fapt, primirea nu este diferită de dăruire, căci dăruirea şi primirea sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede: fluxul energiei universale. Dacă veţi bloca acest flux (în orice direcţie), nu veţi face altceva decât să vă opuneţi inteligenţei naturii.
Orice sămânţă conţine în ea promisiunea a o suta de păduri. Pentru aceasta trebuie ca ea să nu fie însă depozitată într-un sac. Este necesar ca inteligenţa ei să fie dăruită solului fertil. Prin acest act de dăruire, energia ei invizibilă începe să curgă către manifestarea în planul material.
Cu cât veţi dărui mai mult, cu atât veţi primi mai mult, căci bogăţia universului va continua să circule astfel prin viaţa dumneavoastră. De fapt, tot ceea ce este cu adevărat valoros în viaţa nu face altceva decât să se multiplice continuu atunci când este dăruit. Dacă ceva nu se multiplică prin dăruire, atunci nu merită să fie dăruit, nici primit. Dacă simţiţi că aţi pierdut ceva prin actul dăruirii, atunci darul nu a fost sincer, şi deci nu va provoca o creştere. Dacă dăruiţi ceva împotriva dorinţei dumneavoastră reale, actul dumneavoastră va fi golit de energie.
Altfel spus, intenţia care se ascunde în spatele dăruirii şi primirii are o importanţă vitală. Intenţia ar trebui să fie întotdeauna aceea de a da naştere la fericire, deopotrivă pentru cel care dăruieşte şi pentru cel care primeşte, căci fericirea este sursa vieţii, şi de aceea ea generează creştere. Ceea ce se întoarce înapoi este direct proporţional cu intenţia necondiţionată de a dărui din inimă. De aceea, actul dăruirii trebuie să fie plin de bucurie, iar starea dumneavoastră mentală ar trebui să fie una de continuă fericire odată cu fiecare act de dăruire. În acest fel, energia care stă la baza dăruirii se va amplifica de un număr mare de ori.

Deepak Chopra

SEMNIFICATIA MIRACOLELOR

  

 

" Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii.
Adevaratul miracol e iubirea care le inspira.
Tot ce vine din iubire este un miracol.
Toate miracolele inseamna viata.
Miracolele vindeca pentru ca suplinesc o lipsa : sunt savarsite
de cei ce au temporar mai mult decat cei care au temporar mai
putin.
Miracolele sunt un fel de schimb.Ca toate expresiile iubirii,
mereu miraculoase in adevaratul sens, schimbul inverseaza
legile fizice. Ele aduc mai multa iubire celui ce da si celui ce
primeste.
Miracolele sunt ganduri. Gandurile pot reprezenta nivelul inferior
sau trupesc al experientei, sau nivelul superior sau spiritual al
acesteia. Unul face fizicul; celalalt creeaza spiritualul.
Miracolele sunt totodata inceputuri si sfarsituri, modificand astfel
ordinea temporala. Sunt intotdeauna afirmatii ale renasterii, care
par sa mearga inapoi, dar merg de fapt inainte.
Ele desfac trecutul in prezent si elibereaza astfel viitorul.
Miracolul este un instrument de invatare ce readuce nevoia de
timp. El instituie un interval de timp in afara tiparelor temporale,
nesupus legilor obisnuite ale timpului. In acest sens el este
atemporal.
Un miracol nu se pierde niciodata. Poate atinge multi oameni pe
care nici nu i-ai intalnit si poate produce schimbari nebanuite in
situatii de care nici nu esti constient."
Curs de miracole.

UNICITATEA FIINTEI NOASTRE

UNICITATEA FIINTEI NOASTRE

“In piesa “ O mie de clovni “de Herb Gardner, protagonistul refuza sa-l lase pe nepotul lui de doisprezece ani in grija autoritatilor pentru protectia copilului, declarand: ” Vreau sa ajunga sa stie exact cat de special este, altfel nu o sa remarce, cand o sa piarda asta. Vreau sa ramana treaz si....sa vada ...toate sansele extraordinare. Vreau sa stie ca merita tot efortul sa inghiontesti putin lumea cand ai ocazia. Si vreau sa cunoasca motivul tainic, greu de patruns, insa important, pentru care s-a nascut fiinta umana si nu scaun.” Sunt serios ingrijorat de faptul ca multi dintre noi nu mai suntem constienti de “acel lucru unic” pe care il reprezinta fiinta noastra; am uitat motivul tainic, greu de patruns, dar important “pe care unchiul il dorea cu ardoare ca nepotul sa-l cunoasca. Cand o imagine de sine critica ne impiedica sa vedem frumusetea din noi, pierdem legatura cu energia divina care e sursa noastra. Fiind conditionati sa ne consideram obiecte, obiecte pline de defecte, mai e de mirare ca multi dintre noi ajungem sa ne raportam violent la propria persoana? O zona importanta in care aceasta violenta poate fi inlocuita cu compasiune o constituie evaluarile de fiecare moment pe care le facem asupra noastra. Din moment ce ne dorim ca tot ce facem sa conduca la imbogatirea vietii, e crucial sa stim cum sa evaluam situatiile intr-un mod care sa ne ajute sa invatam si sa facem incontinuare alegeri care ne servesc.”
M.B.Rosenberg

IN CAUTAREA LUI DUMNEZEU...

" A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa il intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit el intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca inainte de a porni si-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand.
Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui a zarit un parc mare si umbros, si s-a gandit sa-si traga putin suflul inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca or mai gasi cate ceva de-ale gurii.
Baietelul si-a pus valiza in brate si a scos din ea o sticluta de apa si cand sa se serveasca a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o flamanzeala de parca vroia sa il manance cu tot cu papuci. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.
Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.
Toata dupa-amiaza intreaga au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa isi spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se innopta, baiatul simti prezenta oboselii si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi ca da fuguta inapoi sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi inapoi a fost cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.

Ajuns acasa, mama baiatului il intampina. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu il intrebe
“Ce ai facut tu azi de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
Copilul ii raspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Si inainte ca mama lui sa apuce sa ii raspunda, a mai adaugat: “Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!”
Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si copilul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa nu il intrebe: “Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
El i-a raspuns fiului sau: “Am mancat in parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat:” Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!”
Morala:
Prea des subapreciem puterea unei imbratisari, a unui zambet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultatoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potentialul de a face dintr-o zi obisnuita o zi speciala sau chiar sa schimbe intregul fir al vietii unei persoane. Si toate acestea sunt printre cele mai obisnuite lucruri prin care actioneaza ajutorul divin."

IMBRATISAREA

  

"Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei , in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut."

Nichita Stanescu

APA VIE

 

Exista 6 principii de baza pe care trebuie sa le respectam zilnic pentru a oferi corpului nostru apa necesara in forma ei cea  mai pura si pentru a-i utiliza la maxim proprietatile: PURIFICARE, ENERGIZARE, DINAMIZARE, SOLARIZARE, RECUNOSTINTA, HIDRATARE .

Astfel, ii vom darui apei rolul ei primordial, si anume- miracolul sustinerii vietii, si noi vom incepe sa ne vindecam.

 

PASTREAZA CURAT SPATIUL SACRU AL INIMII TALE

A ne detaşa de situaţiile negative
A-i permite negativităţii să alunece din fiinţa noastră
de Madisyn Taylor
Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând negativitate. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte. În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte.

Cel mai adesea, atacul şi critica din partea celorlalţi au legătură mai degrabă cu ei înşişi, precum şi cu simţămintele lor, decât cu noi. Dacă ne implicăm excesiv în procesul de adaptare la energia negativă emisă de alţi oameni, pierdem contactul cu însăşi esenţa fiinţei noastre. De fapt, din perspectiva gândirii pozitive, aceste pietre azvârlite şi săgeţi lansate în direcţia noastră, ne oferă posibilitatea de a ne consolida percepţia fundamentală asupra Sinelui, precum şi de a învăţa să facem un salt lateral şi să deviem negativitatea celorlalţi, greşit direcţionată. Cu cât mai frecvent procedăm astfel, cu atât mai dibaci vom deveni în a discerne ceea ce ne aparţine şi ţine de noi, faţă de ceea ce aparţine altor oameni şi ţine de ei. Prin practică, vom dobândi controlul asupra integrităţii noastre energetice, refuzând să servim drept ţinte pentru mânia şi frustrarea neconştientizate şi neasumate de oamenii din jurul nostru.

În cele din urmă, vom fi în măsură să percepem corect feedback-ul oferit de ceilalţi, preluând ceea ce ar putea avea caracter constructiv, şi eliberând ceea ce nu ne priveşte şi nu are nicio legătură cu noi. Întâi de toate, însă, vom avea grijă de noi, cu compasiune, conştientizând când nu este recomandat să preluăm ceva din exterior, întrucât ne va răni. În aceste situaţii, procedăm ca răţuştele, scuturându-ne şi lăsând negativitatea să se prelingă şi să se rostogolească de pe noi, în timp ce ne urmăm calea în lume.

" AICI SI ACUM "

SCOALA FORTEI

                   
Cineva vine să mă vadă, plângându-se că nimic nu îi merge, că este descumpănită, dezamăgită în faţa existenţei.  Eu o privesc şi îi răspund destul de simplu: “Vi se întâmplă acest lucru pentru că sunteţi înscrisă în ŞCOALA SLĂBICIUNII."
– Ce şcoală? Sigur, când am fost tânără am fost înscrisă la şcoală, dar acum nu mai frecventez nici o şcoală”. Eu îi răspund: “Ba da, sunteţi înscrisă la şcoala slăbiciunii”. Ea nu pricepe deloc şi atunci revin: 
 “Iată, în această şcoală a slăbiciunii nu se face nici un efort, nici un exerciţiu fizic sau spiritual, ne refugiem în fotoliu, în confort, în lene".
Poate este bine, minunat, dar ce se întâmplă în acel moment?
Mişcările interioare încetinesc intensitatea vieţii, a spiritului si cea a gândirii se diminuează, iar latura negativă s e strecoară aducând impurităţi şi lăsând urme de care nu ştiţi cum să scăpaţi. Deci, va trebui să trăiţi o viaţă intensă, eliminând toate murdăriile care vor să pătrundă înăuntrul vostru şi care vă pot provoca tot felul de tulburări.
Acum, înscrieţi-vă la ŞCOALA FORŢEI, adică MENŢINEŢI ÎN VOI MEREU ACTIVITATEA, VIGILENŢA , DINAMISMUL, CURAJUL si ENTUZIASMUL”.
Ştiind că cele două principii – al vieţii şi al morţii – sunt într-o luptă continuă, nu trebuie să cedaţi şi nici să lăsaţi forţele negative să vă invadeze şi să vă stăpânească.
Pentru moment nesimţim bine lăsându-ne în bătaia vântului, dar apoi paralizăm: nici sângele, nici celulele, nimic nu mai vibrează pentru a lupta şi a combate şi atunci ne acoperă praful, mucega-iurile şi ciupercile. Când o roată se învârte în viteză, noroiul nu se poate depune, fiind aruncat; dar, când mişcarea încetineşte, noroiul se depune. Găsim aici o filozofie şi o ştiinţă extraordinara. Deci, de acum înainte va trebui să faceţi eforturi, deoarece voi singuri sunteţi interesaţi să nu vă lăsaţi pradă lenei şi moleşelii.
SUNT NECESARE EXERCIŢII PENTRU MEMBRE, PENTRU PLĂMÂNI PENTRU GÂNDIRE, PENTRU SENTIMENT, PENTRU SUFLET, PENTRU SPIRIT.
În acele momente vă veţi afla într-o stare de vibraţie ce va arunca toate impurităţile şi aşa veţi continua timp îndelungat.Vă repet de ani de zile:
“ ÎNSCRIEŢI-VĂ LA ŞCOALA FORŢEI, FACEŢI EFORTURI ”, căci inerţia aduce cu sine moartea. 
Veţi verifica, într-o bună zi, cât de necesară este viaţa intensă.Iată de ceTREBUIE SĂ NE GĂSIM MEREU SUB SEMNUL ENTUZIASMULUI, SĂ NU RENUNŢĂM LA IUBIRE, LA IUBIREA SPIRITUALĂ căci ea este cea care crează în noi o stare de emisie radiantă, îndepărtând tot ce este negativ şi întunecat.
Cei care se consideră inteligenţi şi înţelepţi gândind la inutilitatea iubirii şi bunătăţii şi-au semnat propria condamnare la moarte, la început la moartea spirituală şi în final la cea fizică. Deci, trebuie să vă decideţi astăzi să înţelegeţi unde se află sensul vieţii, unde se găsesc sănătatea şi forţa. Forţa se găseşte în activitatea spirituală.
Michael Omram Aivanhov

O NOUA ENERGIE.....O NOUA VIATA

„Oamenii proactivi au curajul să se arunce în prăpastie, să pătrundă în zonele cele mai întunecate ale Fiinţei lor şi să înfrunte umbrele, fantomele, temerile lăuntrice, deoarece ştiu că trebuie să le domine, înainte ca ele să se întrupeze într-o zi şi să apară drept adversari. Orice ar veni din afară, trebuie transformat. Lăsați evenimentele, incidentele, împrejurările și relațiile să ajungă în acel spațiu interior unde gunoiul și deșeurile pot fi transformate într-o nouă substanță, o nouă energie și o nouă viață.”      Elio D'Anna