IUBIREA FARA CONDITII

Greşelile sunt oportunităţi pentru a învăţa. A-l condamna pe fratele tău pentru faptul că face greşeli înseamnă a pretinde că tu eşti fără de greşeală - ceea ce nu este adevărat. Te-am mai întrebat şi te întreb din nou: care dintre voi va arunca primul piatra?
Îl poţi dezlega pe aproapele tău de judecata pe care eşti gata s-o pronunţi în propria ta minte. A-l dezlega înseamnă a-l iubi, căci aceasta îl aşează acolo unde se află doar iubirea, dincolo de orice fel de judecată. Stăpânirea propriilor tale gânduri este o premisă esenţială pentru propria ta iluminare, fiindcă aici, în gândurile tale, alegi tu să mergi cu mine sau să pleci de lângă mine. Spre deosebire de tine, eu sunt statornic. Nu te voi părăsi. Îţi stau întotdeauna alături, aşteptând să mă recunoşti.

Căutarea iubirii necondiţionate într-o lume a condiţiilor este sortită, în mod inevitabil, eşecului. De vreme ce toţi fraţii tăi acţionează conform unor tipare bazate pe ruşine sau vină, ei nu îţi pot oferi iubirea pe care ştii că o meriţi şi nici tu nu le-o poţi oferi lor.

Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să vă ridicaţi unul altuia starea de conştientă asupra iubirii ce vă este necesară - şi să începeţi să vă asumaţi responsabilitatea de a v-o dărui vouă înşivă.

Dacă nu-ţi asumi responsabilitatea de a aduce iubirea în propriile tale răni, nu vei ieşi din ciclul vicios atac/apărare, vină şi învinuire.

Sentimentele tale de furie, jignire şi trădare - oricât de justificate ar părea ele - nu vor face decât să toarne ulei pe focul conflictului interpersonal şi vor continua să reîntărească credinţa sau convingerea ta subconştientă că eşti nevrednic de iubire şi incapabil să iubeşti.

 Paul Ferini

„ A iubi înseamnă a suferi şi cum mulți fug de suferință, puțini ştiu să iubească” Emil Cioran

Carl Jung

DOI PRIETENI

„Doi prieteni mergeau împreună prin deşert. La un moment dat s-au certat, şi unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt şi l-a lovit. Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:

”Astăzi, cel mai bun prieten m-a jignit şi m-a lovit.” Au continuat să meargă şi au ajuns la o oază, în lacul căreia au decis să se răcorească.

Cel care fusese pălmuit a fost cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a scos la mal. După ce şi-a revenit, cel salvat a scris pe o piatră: ”Astăzi, prietenul meu cel mai bun a fost lângă mine când am avut nevoie de el.”

Celălalt l-a întrebat:

– Când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce?

Acesta i-a răspuns:

– Când sunt rănit scriu pe nisip pentru ca vânturile să şteargă amintirea suferinţei.

Dar când cineva îmi face un bine sap această amintire în piatră, pentru că ea să dăinuie, neştearsă…

Lasă vânturile să împrăştie chiar acum în depărtări suferinţele tale trecute, ca şi când ar fi fost scrise pe nisip…Şi cum ar fi să începi să-ţi sapi în piatră bucuriile ori de câte ori îţi ating sufletul, pentru ca să te poţi întoarce la ele atunci când ai nevoie?”                                                                    Sursa: seldar.lejer.ro

CALEA SPRE IUBIRE

 “Pentru a fi autentic, trebuie să fii tot ceea ce eşti, fără a omite nimic. 

În fiecare exista lumină şi umbră, bun şi rău, iubire şi ura. Jocul acestor categorii opuse este cel care împinge viaţa înainte; fluviul vieţii se exprimă pe sine însuşi prin toate schimbările sale, în timp ce curge de la un capăt opus, la celălalt. Dacă poţi cuprinde, cu adevărat, aceste contradicţii în tine, vei fi autentic – şi, pe măsură ce împăcarea cu tine însuţi creşte până la a nu mai exista nimic de care să te ruşinezi, sau nimic de ascuns, viaţa ta va căpăta generozitatea şi căldura care îl caracterizează pe fiecare mare îndrăgostit.”                                

Deepak Chopra - "Calea spre iubire." 

 

 

A DARUI......A PRIMI

 

Orice relaţie implică actul de a dărui şi de a primi. Dăruirea atrage după sine primirea, la fel cum primirea atrage după sine dăruirea. Ceea ce merge în sus va trebui să coboare la un moment dat, la fel cum ceea ce pleacă de la noi va trebui să se întoarcă mai devreme sau mai târziu. De fapt, primirea nu este diferită de dăruire, căci dăruirea şi primirea sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede: fluxul energiei universale. Dacă veţi bloca acest flux (în orice direcţie), nu veţi face altceva decât să vă opuneţi inteligenţei naturii.
Orice sămânţă conţine în ea promisiunea a o suta de păduri. Pentru aceasta trebuie ca ea să nu fie însă depozitată într-un sac. Este necesar ca inteligenţa ei să fie dăruită solului fertil. Prin acest act de dăruire, energia ei invizibilă începe să curgă către manifestarea în planul material.
Cu cât veţi dărui mai mult, cu atât veţi primi mai mult, căci bogăţia universului va continua să circule astfel prin viaţa dumneavoastră. De fapt, tot ceea ce este cu adevărat valoros în viaţa nu face altceva decât să se multiplice continuu atunci când este dăruit. Dacă ceva nu se multiplică prin dăruire, atunci nu merită să fie dăruit, nici primit. Dacă simţiţi că aţi pierdut ceva prin actul dăruirii, atunci darul nu a fost sincer, şi deci nu va provoca o creştere. Dacă dăruiţi ceva împotriva dorinţei dumneavoastră reale, actul dumneavoastră va fi golit de energie.
Altfel spus, intenţia care se ascunde în spatele dăruirii şi primirii are o importanţă vitală. Intenţia ar trebui să fie întotdeauna aceea de a da naştere la fericire, deopotrivă pentru cel care dăruieşte şi pentru cel care primeşte, căci fericirea este sursa vieţii, şi de aceea ea generează creştere. Ceea ce se întoarce înapoi este direct proporţional cu intenţia necondiţionată de a dărui din inimă. De aceea, actul dăruirii trebuie să fie plin de bucurie, iar starea dumneavoastră mentală ar trebui să fie una de continuă fericire odată cu fiecare act de dăruire. În acest fel, energia care stă la baza dăruirii se va amplifica de un număr mare de ori.

Deepak Chopra

SEMNIFICATIA MIRACOLELOR

  

 

" Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii.
Adevaratul miracol e iubirea care le inspira.
Tot ce vine din iubire este un miracol.
Toate miracolele inseamna viata.
Miracolele vindeca pentru ca suplinesc o lipsa : sunt savarsite
de cei ce au temporar mai mult decat cei care au temporar mai
putin.
Miracolele sunt un fel de schimb.Ca toate expresiile iubirii,
mereu miraculoase in adevaratul sens, schimbul inverseaza
legile fizice. Ele aduc mai multa iubire celui ce da si celui ce
primeste.
Miracolele sunt ganduri. Gandurile pot reprezenta nivelul inferior
sau trupesc al experientei, sau nivelul superior sau spiritual al
acesteia. Unul face fizicul; celalalt creeaza spiritualul.
Miracolele sunt totodata inceputuri si sfarsituri, modificand astfel
ordinea temporala. Sunt intotdeauna afirmatii ale renasterii, care
par sa mearga inapoi, dar merg de fapt inainte.
Ele desfac trecutul in prezent si elibereaza astfel viitorul.
Miracolul este un instrument de invatare ce readuce nevoia de
timp. El instituie un interval de timp in afara tiparelor temporale,
nesupus legilor obisnuite ale timpului. In acest sens el este
atemporal.
Un miracol nu se pierde niciodata. Poate atinge multi oameni pe
care nici nu i-ai intalnit si poate produce schimbari nebanuite in
situatii de care nici nu esti constient."
Curs de miracole.

UNICITATEA FIINTEI NOASTRE

UNICITATEA FIINTEI NOASTRE

“In piesa “ O mie de clovni “de Herb Gardner, protagonistul refuza sa-l lase pe nepotul lui de doisprezece ani in grija autoritatilor pentru protectia copilului, declarand: ” Vreau sa ajunga sa stie exact cat de special este, altfel nu o sa remarce, cand o sa piarda asta. Vreau sa ramana treaz si....sa vada ...toate sansele extraordinare. Vreau sa stie ca merita tot efortul sa inghiontesti putin lumea cand ai ocazia. Si vreau sa cunoasca motivul tainic, greu de patruns, insa important, pentru care s-a nascut fiinta umana si nu scaun.” Sunt serios ingrijorat de faptul ca multi dintre noi nu mai suntem constienti de “acel lucru unic” pe care il reprezinta fiinta noastra; am uitat motivul tainic, greu de patruns, dar important “pe care unchiul il dorea cu ardoare ca nepotul sa-l cunoasca. Cand o imagine de sine critica ne impiedica sa vedem frumusetea din noi, pierdem legatura cu energia divina care e sursa noastra. Fiind conditionati sa ne consideram obiecte, obiecte pline de defecte, mai e de mirare ca multi dintre noi ajungem sa ne raportam violent la propria persoana? O zona importanta in care aceasta violenta poate fi inlocuita cu compasiune o constituie evaluarile de fiecare moment pe care le facem asupra noastra. Din moment ce ne dorim ca tot ce facem sa conduca la imbogatirea vietii, e crucial sa stim cum sa evaluam situatiile intr-un mod care sa ne ajute sa invatam si sa facem incontinuare alegeri care ne servesc.”
M.B.Rosenberg

IN CAUTAREA LUI DUMNEZEU...

" A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa il intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit el intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca inainte de a porni si-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand.
Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui a zarit un parc mare si umbros, si s-a gandit sa-si traga putin suflul inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca or mai gasi cate ceva de-ale gurii.
Baietelul si-a pus valiza in brate si a scos din ea o sticluta de apa si cand sa se serveasca a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o flamanzeala de parca vroia sa il manance cu tot cu papuci. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.
Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.
Toata dupa-amiaza intreaga au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa isi spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se innopta, baiatul simti prezenta oboselii si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi ca da fuguta inapoi sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi inapoi a fost cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.

Ajuns acasa, mama baiatului il intampina. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu il intrebe
“Ce ai facut tu azi de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
Copilul ii raspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Si inainte ca mama lui sa apuce sa ii raspunda, a mai adaugat: “Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!”
Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si copilul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa nu il intrebe: “Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
El i-a raspuns fiului sau: “Am mancat in parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat:” Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!”
Morala:
Prea des subapreciem puterea unei imbratisari, a unui zambet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultatoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potentialul de a face dintr-o zi obisnuita o zi speciala sau chiar sa schimbe intregul fir al vietii unei persoane. Si toate acestea sunt printre cele mai obisnuite lucruri prin care actioneaza ajutorul divin."