Ceea ce inima isi doreste, mintea o arata.

Psihoneuroimunobiologia este o disciplina nou-nouta care incearca sa puna de acord stiinta de azi cu acele cunostinte stravechi despre om.

Interviul pe careziarista Ima Sanchis,de la ziarul spaniol La Vanguardia, i l-a luatDr. Mario Alonso Puig,care este MedicSpecialist in ChirurgieGenerala si a Aparatului Digestiv,membru al ScoliiMedicale de laUniversitatea Harvard,al Academiei de Stiintadin New York si al Asociatiei Americanepentru Avansarea Stiintei.

– M-am nascut (1955) si traiesc inMadrid. Sunt casatorit si am trei copii.Sunt catolic. Sunt chirurg in medicina generala si a aparatului digestiv la Spitalul din Madrid.

Trebuie sa imi exersez si dezvolt flexibilitatea si toleranta. Se poate sa fim foarte fermi inconduita noastra si amabili cu persoanele.

– Azi stim ca increderea in noi insine,entuziasmul si iluzia au capacitatea de a favoriza functiile superioare ale creierului.Zona prefrontala a creierului, locul undeare loc gandirea cea mai avansata, unde seinventeaza viitorul nostru, undevalorificam alternative si strategii pentrusolutionarea problemelor si luam decizii,este teribil de influentata de catre sistemul límbic, care este creierul nostru emotional. Din acest motiv, ceea ce inima vrea sa simta, mintea tocmai o arata. Trebuie sa antrenam aceasta minte.

– Mai mult de 25 de ani exersand ca si chirurg. Concluzia?

– Pot da marturie ca o persoana iluzionata, implicata si care are incredere in ea insasi, poate merge mai departe decat ar fi asteptat saduca traiectoria sa.

– Psihoneuroimunobiologia?

– Da, este stiinta care studiaza conexiunea care exista intre gandire, cuvant, mentalitate si fiziologia fiintei umane.

O conexiune care sfideaza paradigmatraditionala. Gandirea si cuvantul sunt o formade energie vitala care arecapacitatea (si a fost demonstrat inmod sustinut), de a interactiona cuorganismul si produce schimbari fizice foarte profunde.

– Despre ce este vorba?

– S-a demonstrat in diversestudii ca daca intretinemtimp de un minut un gand negativ, asta lasa sistemul imunitar intr-o situatiedelicata timp de sase ore. Stresul, aceasta senzatie de apasare permanenta, produce schimbari foarte surprinzatoare in functionarea creierului si inconstelatia hormonala.

– Ce fel de schimbari?

– Are capacitatea de a lezaneuroni ai memoriei si intelegerii localizati in hipocamp. Si afecteaza capacitatea noastra intelectuala deoarece lasa fara irigare sanguina acele zone ale creierului mai mult necesare pentru luarea deciziilor adecvate.

– Avem mijloace pentru acombate inamicul interior,sau acest lucru este pentru intelepti?

– O solutie valoroasa impotriva preocuparilor este sa fim atenti la respiratia abdominala, care ea singura are capacitatea de a produce schimbari in creier. Favorizeaza secretia de hormoni precum serotonina si endorfina si imbunatateste sintonia ritmurilor cerebrale intre cele doua emisfere.

– Sa ne schimbam mintea prin intermediul corpului?

– Da. Trebuie sa indepartam focarul atentie de la aceste ganduri care ne fac rau, provocandu-ne descurajare, manie sau preocupare, si care fac ca deciziile noastre sa fie luate dintr-un punct de vedere nepotrivit. Este mai inteligent, nu mai rationalist sa se puna focarul de atentie pe respiratie care are capacitatea de a insenina stadiul nostru mental.

– Se spune ca nu trebuie sa fim rationali?

– Intotdeauna vom gasi ratiuni pentru a justifica proasta noastra dispozitie, stres sau tristete, si aceasta este o linie determinata de gandire. Dar cand ne bazam pe felul cum nedorim sa traim, de exemplu fara tristete, apare alta linie. Sunt mai importante ce-ul si de ce-ul decat cum. Ceea ce inima isi doreste sa simta, mintea tocmai a aratat-o.

– Exagerati.

– Cand creierul nostru da o semnificatie la ceva, noi o traim ca si absoluta realitate, fara sa fim constienti ca este doar o interpretare a realitatii.

– Mai multe solutii…

– Cuvantul este o forma de energie vitala. S-a putut fotografia cu  tomografie de emisie de pozitroni,cum persoanele care au decis sa isi vorbeasca lor insile intr-un mod mai pozitiv, in mod specific persoane cu tulburari psihiatrice, au reusit sa isi modeleze fizic structura cerebrala, in mod precis circuitele care ii generau aceste boli.

– Putem schimba creierul nostru cu cuvinte bune?

– Santiago Ramón y Cajal, premiul Nobel in Medicina in 1906, a spus o fraza inspaimantator de puternica despre care la momentul respectiv credem ca era metaforica. Acum stim ca este literal valabila:

“Orice fiinta umana, daca isi propune, poate sa fie sculptorul propriului sau creier”.

– Sigur un exagerati?

– Nu. In functie de felul cum ne vorbim noua insine, modelam emotiile noastre care schimba perceptiile noastre. Transformarea observatorului (noi) altereaza procesul observat. Nu vedem lumea asa cum este, vedem lumea care suntem.

– Vorbim de filosofie sau de stiinta?

– Cuvintele prin ele inselea ctiveaza nucleele amigdaline. Pot activa, de exemplu, nucleele de frica ce transforma hormonii si procesele mentale. Oameni de stiinta de la Harvard au demonstrat ca atunci cand o persoana reuseste sa reduca aceasta cacofonie interioara si sa intre intr-o stare de liniste, migrenele si durerile coronariene se pot reduce cu 80%.

– Care este efectul cuvintelor nespuse?

– Tindem sa confundam punctul nostru de vedere cu adevarul, si acest lucru se transmite: perceptia merge mult mai departe decat ratiunea. Conform studiilor lui Albert Merhabian, de la Universitatea dinCalifornia (UCLA), 93% din impactul cu o comunicare merge in partea de subconstiinta.

– De ce ne costa atat ca sa ne schimbam?

– Frica ne impiedica sa iesim din zona de confort, tindem spre siguranta aceea ce este cunoscut, si aceasta atitudine ne impiedica sa ne realizam. Pentru a creste trebuie sa iesim din aceasta zona.

– Cea mai mare parte a actelor din viata noastra sunt condusede catre inconstient. Reactionam in functie de unele automatisme pe care le-am incorporat. Credem ca spontaneitatea este o valoare; dar pentru a exista spontaneitate mai intai trebuie sa existe pregatire, daca nu, exista doar automatisme. De fiecare data sunt tot mai convins de puterea pe care o are antrenamentul mintii.

– Da-mi vreo pista.

– Schimba obiceiurile de gandire si antreneaza integritatea ta onorand propriul tau cuvant. Cand spunem “voi face

asta“ si un nu facem, alteram fizic creierul nostru. Cel mai mare potential este constiinta.

– Sa vedem ceea ce exista si sa acceptam.

– Daca ne acceptam pentru ceea ce suntem si ceea ce nu suntem,ne putem schimba. Ceea ce rezista persista. Acceptarea este nucleul transformarii.

Cum spunea Solomon:

“Inima vesela constituie un remediu bun si face chipul sa fie frumos; Dar spiritul trist usuca oasele.”

Prov. 17:22

Sursa:http://www.rostirea.ro

                         

Nu există decât două moduri prin care poţi interfera cu fluxul spontan al abundenţei şi graţiei din viata ta:   

                                                               

1. Să crezi că poţi controla ce se întâmplă.

2. Să crezi că nu ai nici o putere să faci ceva.

Niciuna dintre aceste convingeri nu este adevărată. Ambele sunt extreme care duc la presupuneri incorecte şi la un comportament disfuncţional.

Desigur că, dacă eşti înnebunit să deţii controlul, a crede că eşti lipsit de putere îţi poate aduce un oarecare echilibru. Pe de altă parte, dacă crezi că eşti lipsit de putere, puţină forţă îţi poate fi de folos.

Noi nu suntem nici lipsiţi de puterea de a ne schimba vieţile, nici capabili de a controla ceea ce ni se întâmplă. 

În schimb, suntem liberi de a lucra în mod creativ sau reactiv cu evenimentele şi împrejurările care se ivesc în vieţile noastre.

Paul Ferrini

                                             

COMPASIUNE

Cuvântul "compasiune" este frumos. Este făcut din acelaşi cuvânt ca "pasiune". Când pasiunea este transformată, când dorinţa de a afla şi căutarea pentru celălalt nu mai este acolo, când îţi eşti suficient ţie însuţi, când nu ai nevoie de nimeni, când însăşi nevoia pentru celălalt s-a evaporat, când eşti totalmente fericit, strălucind, fiind doar tu singur, atunci pasiunea devine compasiune. Acum nu-l mai cauţi pe celălalt pentru că te simţi gol pe dinăuntru şi singur, acum îl cauţi pe celălalt pentru că eşti prea plin şi vrei să oferi. Atunci când este o revărsare a iubirii există şi compasiune!

Osho

Răul vine deseori chiar de-acolo unde ai săvârşit numai bine.

În urma unei greşeli, suferinţa vine ca o eliberare, ca o speranţă că te poţi vindeca de răul ce a pricinuit fapta ta necugetată. Alteori însă, suferinţa vine ca o pedeapsă nemeritată. Cugetul şi fapta îţi sânt curate, numai dragoste şi îndemn.

Ceea ce e mai grav, răul vine deseori chiar de-acolo unde ai săvârşit numai bine.

Dacă eşti înşelat şi prigonit de însăşi lumea speranţelor tale, dacă eşti lipit de zidul neîndurării, nu lovi, ci ascultă, tu, om cu chip de om rodit în lumina dragostei, lasă umbrele să treacă şi lasă o lacrimă să cadă pentru cel de lângă tine sau pentru cel de departe, pentru greşeala surorii tale, pentru greşelile tuturor, a celor care nu pot cunoaşte şi nici mărturisi.

Aici, în lupta neînţeleasă şi însingurată, stă frumuseţea unui suflet care nu cere nimic pentru sine, ci numai o răscumpărare în faţa celor ce nu se trec.

Cel ce vede mai departe, cel ce a descoperit isvoarele limpezi ale vieţii, cel ce ştie lumea în ce are ea mai profund şi ascuns, iradiant şi ascensional ca lumina zorilor, acela nu este înţeles şi uneori alungat dintre oameni. 

Fiece înnoitor poartă cu el o tragedie proprie. Minimul de efort al deprinderilor nu lasă loc înălţimilor.

Omul care este stăpân pe el însuşi, cel ce merge pasul cuceritor al adevărului şi aduce cu el o lume mai bună alungând îndoiala şi moartea, omul acesta se bucură foarte rar de aleele grădinilor cu flori.  Purtător de forme şi sensuri noi, el stărue într’un climat neprielnic. 

Şlefuitor de diamante ale spiritului, omul acesta nu-şi părăseşte vocaţia, nici calitatea sa de inspirat. Încercările de tot felul îl definesc mai mult, îl purifică şi-l înalţă către o zonă de lumină, pentru marele banchet spiritual.

Cei mai mulţi dintre noi nu iubim adevărul,ci adevărurile noastre, deprinderile, acelea care ne servesc fără efort să trăim aşa cum am apucat. 

Dacă un păstor trece prin vreme săgetându-ne inima cu daruri noi, ne credem viaţa în primejdie şi sdruncinaţi cum sântem, scoatem acul gândului întărâtat.

Să iubeşti necondiţionat, fără răspuns, să iradiezi lumina spiritului tău până peste marginile lumii, să hrăneşti cu pâinea bunătăţii, să creşti şi să ajuţi în tot felul, fără să ai teama insuccesului sau a loviturii pe la spate. 

Să înalţi cântece de laudă vieţii, să vindeci rănile fraţilor tăi de suferinţă chiar şi atunci când te hulesc, să-i urci pe creste până la locul unde privirea lor ameţeşte.

Să creşti florile de foc ale dragostei, să umbli drumul greu sfârşit de osteneală pentru a purta lumina altora,a tuturor,a celor buni şi a celor răi,să suferi pentru ei în candoare şi măreţie.

Când eşti bun, darnic şi luminat, când serveşti şi suferi pentru alţii, când iubeşti prea mult, nu te aştepta la recunoştinţă, ci la răscumpărare. 

Când arăţi tuturor calea înţelepciunii şi virtuţii şi-ncerci să-i deprinzi cu adevărată omenie, pregăteşte- te pentru sgomotosul alai al răstignirii. S’a spus că-n lumea noastră, când calci pasul ascensional al umanităţii, nu ai decât un drept: să suferi şi să mori chinuit de acei pe care îi iubeşti.

Ghimpe al plăcerilor uşoare şi al conştiinţei alterate, ei nu te pot considera om normal, om bun, decât poate după cântarea cea din urmă.

Cel ce osteneşte cu rodnicie, cel ce seacă isvoarele plânsului ce ne sfârşeşte pe noi oamenii, cel ce alungă pustiul întâmplător, numai acela urcă muntele vieţii, numai el cucereşte spaţiul spiritual al lumii. Acolo în creste totul pare făcut să lase ochilor noştri imaginea unei lumi mai bune, a lumii adevărate care întruchi pează bunătatea , adevărul  şi frumuseţea deplină."

Ernest Bernea

Fiecare moment este extatic, dacă ne facem timp să-l experimentăm pe deplin. Aşadar, păstrează-ţi inima şi ochii deschişi, întâmpină cu bucurie fiecare moment, atunci când vine – şi binecuvântează-l când se duce.
Fii încredinţat că totul este în regulă, exact aşa cum este.
Fiecare experienţă pe care ai avut-o, a fost deja iertată.
Nu eşti un prizonier al trecutului.
Eşti liber să răspunzi cu iubire şi adevăr, chiar în acest moment.
Paul Ferrini
Photo by Pinterest

Viața începe unde se termină zona de confort.

Viața începe unde se termină zona de confort.

Nu vei găsi gloria în mijlocul siguranței tale, ci la marginea ei. Nu vei găsi iubirea într-un loc în care ești acoperit, ci în spațiul în care ești gol.

Trebuie să-ți asumi niște riscuri. Nu trebuie doar să ridici zarurile, ci să le și arunci. Așa că intră în joc. Nu ai nimic de pierdut, în afară de șansa de a câștiga.

D W. Neale 

Cel care caută iubire şi cel care dăruieşte iubire trăiesc în lumi diferite

Cel care caută iubire şi cel care dăruieşte iubire trăiesc în lumi diferite. Cel care caută iubire nu ştie cum să iubească. El este atât de preocupat de cât de mult obţine, încât nu are timp să dăruie celorlalţi.

Veşnic măsurând şi numărând, el se retrage în minte şi îşi închide inima.

Cu toate acestea, până când nu va oferi iubire, el va fi nefericit. Până când nu va dărui, fără să aştepte să primească ceva în schimb, iubirea care se întoarce la el nu va fi niciodată îndeajuns

Paul Ferrini

Photo Pinterest

Te iubesc simplu ....Pablo Neruda

Te iubesc intr-o maniera inexplicabila,
De o forma inconfesabila, intr-un mod contradictoriu,
Cu trairile mele care sunt multe si se schimba de la o stare la alta continuu, pentru cauze ciudate,
Timpul… viata… moartea…
Te iubesc cu lumea pe care nu o inteleg, cu oamenii care nu pricep,
Cu bivalenta inimii mele, cu incoerenta actelor mele,
Cu fatalitatea destinului, cu conspiratia visului, cu vechimea celor facute,
Chiar si cand spun ca nu te iubesc, te iubesc ,
Duc la capat un plan, pentru a te iubi mai bine,
Te iubesc , fara sa gandesc, inconstient, involuntar,iresponsabil,
Din instinct, din impuls , irational,
In definitiv nu am argumente logice, nici daca vreau sa le improvizez,
pentru a fonda aceasta dragoste ce simt pentru tine.
Care a aparut misterios din nimic, care nu a cautat nimic magic,
Si uite ca e consistenta , si putin cate putin a transformat in bine raul din mine.
Te iubesc cu un corp care nu gandeste, cu o inima care nu rationeaza,
Cu un cap care nu coordoneaza.
Te iubesc incomprensibil, fara sa ma intreb de ce te iubesc,
Fara sa imi pese de ce te iubesc,fara sa ma intreb de ce te iubesc,
Te iubesc simplu.
Sunt eu, nu stiu pentru ce, dar… te iubesc.
Pablo Neruda

Privirea - dimensiunea sa magică

"Priviţi un chip, un obiect, un peisaj.. Sunteţi conştienţi de ceea ce se petrece atunci în voi?… V-ați gândit cât de vast, de profund, de semnificativ este faptul de a privi? El pare simplu, fără nimic misterios, dar încercați să îl studiaţi mai bine şi veţi descoperi că el are o dimensiune magică. Vă uitați la un obiect... Din acea clipă, acel obiect reprezintă un pericol ce vă pândește sau o fericire ce vă așteaptă.

Aceasta depinde de natura sa, de forma sa, de radiaţiile sale, şi deopotrivă de starea voastră interioară, fiindcă întreaga voastră fiinţă tinde să preia forma, dimensiunile şi calităţile acelui obiect. În interior, în planul psihic, în mod conştient sau nu, începeți să vă asemănați cu ceea ce priviţi. Este o lege naturală, biologică. Iar de această lege bine înţeleasă şi aplicată în mod conştient depinde posibilitatea voastră de a evolua, de a vă perfecţiona. Așadar, obişnuiţi-vă să priviţi tot ceea ce este frumos, armonios, luminos, perfect."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Îndrăgostește-te de tot ceea ce îți poate spori puterea...

”Îndrăgostește-te de tot ceea ce îți poate spori puterea. Fie că este vorba de sport, muzică, călătorii, scrieri, muncă, meditare, plăcere, iubire, știință. Nu contează. Esențialul este ca tu să îți urmărești vocația până la sfârșit. Atunci vei fi un supraom, dragul meu!”

Frederich Nietzsche