Tipul de
disciplina de care avem nevoie sa disciplinam disciplina eu il numesc
echilibrare, si el este cel de al patrulea si ultim tip de disciplina pe care
il discut aici. Echilibrarea este disciplina care ne da flexibilitate. Pentru a trai cu
succes in orice fel de sfera de activitate, avem nevoie de o extraordinara
flexibilitate. Esenta acestei discipline a echilibrului este “renuntarea “. Imi
amintesc cum am aflat despre acest lucru pentru prima oara.
Exista forme minore ale renuntarii- renuntarea la
viteza, la luxul maniei spontane la securitatea abtinerii de la manie - si
forme care reprezinta renuntarea la trasaturi ale personalitatii, la tipare
bine stabilite de comportament, la ideologii si chiar la un intreg stil de
viata. Acestea sunt forme majore de renuntare cerute cuiva care vrea sa
calatoreasca departe pe drumurile vietii.
De curand,
intr-o seara, am decis sa petrec ceva din timpul meu liber, pentru a construi
relatii mai apropiate si mai bune cu fiica mea de 14 ani. De mai multe
saptamani ea ma ruga sa jucam sah impreuna, asa ca i-am sugerat sa facem o
partida. A acceptat cu nerabdare si m-am angajat intr-un joc cu indarjire.
Totusi, partida mea incepuse seara si pe la ora noua fiica mea m-a intrebat
daca nu pot sa mut mai repede, pentru ca ea trebuia sa se duca la culcare;
trebuia sa se trezeasca la ora sase dimineata. Stiam ca are o disciplina rigida
in ceea ce priveste obiceiurile de somn si mi s-a parut ca ar fi trebuit sa fie
capabila sa renunte la ceva din aceasta rigiditate. I-am spus:” Haide, poti ca
te duci mai tarziu la culcare macar o data. Nu trebuie sa incepi jocuri care nu
le poti termina. Ne distram bine.” Am mai jucat vreo cinsprezece minute, in
timpul carora ea a devenit vizibil jenata. In cele din urma a staruit:” Te rog,
te rog muta mai repede.” “Nu”, i-am raspuns, “sahul este un joc serios. Daca
vrei sa-l joci, bine, trebuie sa-l joci incet. Daca nu vrei sa-l joci serios,
poate nu vrei sa-l joci deloc.” Si asa
ea, simtindu-se mizerabil, am mai continuat jocul zece minute, pana cand busc
fiica mea a izbucnit in lacrimi, a strigat ca nu mai joaca jocul asta stupid si
a urcat in fuga scarile. Era limpede,
facusem o greseala.Am inceput seara dorind sa petrec un timp care sa ne faca
fericite, pe mine si pe fiica mea. Nouazeci de minute mai tarziu, ea plangea si
era atat de furioasa pe mine, incat aproape nu mai putea vorbi. Ce fusese
gresit ? Raspunsul era evident. Dar n-am vrut sa vad raspunsul, asa ca mi-a
luat doua ore sa-mi fac drum prin durerea de a accepta faptul ca stricasem
seara permitand dorintei mele de a castiga un joc de sah sa devina mai importanta
decat dorinta de a construi o relatie cu fiiica mea. Cum ajunsesem atat de
departe de echilibru ? Incet, incet mi s-a aratat ca dorinta mea de a castiga
fusese prea mare si ca ar fi trebuit sa renunt la o parte din ea. Dar chiar si
aceasta mica renuntare mi se parea imposibila. Toata viata mea dorinta de a
invinge mi-a fost de mare ajutor, pentru a castiga multe lucruri.Cum e posibil
sa joci sah si sa nu vrei sa castigi? Nu m-am simtit niciodata bine facand
lucrurile fara entuziasm. Cum as fi putut sa joc sah entuziast,dar nu serios ?
Totusi, cumva trebuia sa ma schimb, pentru ca stiam ca entuziasmul, spiritul meu
de competitie si serioazitatea faceau parte dintr-un tipar de comportament care
va functiona si va continua sa functioneze pentru a o instraina pe fiica mea de
mine si ca daca nu as modifica acest tipar ar urma si alte lacrimi inutile si
amaraciune. Deprimarea mea a continuat.
Acum
deprimarea mea a incetat. Am renuntat la o parte din dorinta mea de a castiga
jocuri. Acea parte din mine a disparut acum. A trebuit sa moara. Am ucis-o. Am
ucis-o cu dorinta de a invinge ca parinte. Cand eram copil, dorinta de a
invinge la diferite jocuri mi-a fost de folos. Ca parinte, mi-am dat seama ca
imi sta in drum. Asa ca a trebuit sa o inlatur. Timpurile s-au schimbat. Pentru
a ma schimba odata cu ele, a trebuit sa renunt la ceva. Nu mi-a lipsit. Am
crezut ca o sa-mi lipseasca ,dar nu s-a intamplat asa.
Dr. M.Scott Peck
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu