MarYa GhiTa

- PsihoBalance
- Motto.. Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur intotdeauna ca sunt. Nu ma realizez deplin niciodata, pentru ca am o idee din ce in ce mai buna despre viata. Ma cutremura diferenta dintre mine si firul ierbii, dintre mine si lei, dintre mine si insulele de lumina ale stelelor. Dintre mine si numere, bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3. Iau in serios iarba, iau in serios leii, miscarile aproape perfecte ale cerului... Nichita Stanescu
joi, 28 noiembrie 2013
ACCEPTAREA RESPONSABILITATII
Al doilea instrument si totodata mijloc de
a experimenta intr-un mod constructiv durerea provenita de la problemele vietii
este acceptarea responsabilitatii.
E nevoie sa acceptam responsabilitatea pentru
o problema inainte de a o rezolva. Nu putem rezolva o problema spunand :”nu
este problema mea”. Pot rezolva o problema doar atunci cand spun:”Aceasta este
problema mea si depinde de mine sa o rezolv.” Dar multi,atat de multi, cauta sa
evite durerea problemelor lor, spunandu-si: “Aceasta problema mi-a fost cauzata
de alti oameni, de circumstante sociale dincolo de controlul meu si prin urmare
depinde de alti oameni, de societate sa-mi rezolve aceasta problema pentru ca
ea nu este problema mea personala”. Oamenii merg atat de departe din punct de
vedere psihologic din dorinta de a evita asumarea responsabilitatii pentru
problemele personale. Problema de a distinge pentru ce suntem sau nu
responsabili este una dintre cele mai mari din existenta umana. Ea nu a fost
niciodata complet solutionata; pe intreg parcursul vietii noastre e nevoie sa
evaluam si sa reevaluam continuu pentru ce suntem responsabili in acest mereu
schimbator curs al evenimentelor. Dificultatea de a accepta responsabilitatea
pentru comportamentele noastre rezida in dorinta de a evita durerea
consecintelor acelor comportamente. De cate ori incercam sa evitam
responsabilitatea pentru propriul nostru comportament, incercam sa dam
responsabilitatea altor indivizi, organizatii sau altei entitati. Acest lucru
inseamna sa transferam puterea nostra asupra lor si sa fugim de propria noastra
libertate.
Cand
suntem copii,datorita dependentei extinse si reale, parintii au o putere
extinsa si reala asupra noastra. Ei sunt, in fapt,in mare masura responsabili
de bunastarea noastra,iar noi suntem, in fapt, in mare masura la mila lor. Cand
parintii sunt despotici, asa cum sunt deseori, noi, ca si copii, nu avem prea
multa putere sa facem ceva in aceasta privinta; alegerile nostre sunt limitate.
Dar ca adulti, cand suntem sanatosi fizic, alegerile nostre sunt nelimitate. Asta
nu inseamna ca sunt ne-dureroase. De multe ori, dintre doua rele trebuie sa-l
alegem pe cel mai mic,dar tot in puterea noastra sta sa facem aceste
alegeri.
Una din radacinile “sentimentului de neputinta”o reprezinta o anume
dorinta de a fugi de durerea libertatii, iar unii nu reusesc, in mod partial, sa
accepte responsabilitatea pentru problemele si viata lor. Se simt neputinciosi
pentru ca, in fapt, au renuntat la putere. Mai devreme sau mai tarziu, daca e
sa fie vindecati, trebuie sa invete ca viata intreaga a unui adult este o serie
de alegeri personale, de decizii. Daca pot accepta acest fapt cu totul, atunci
vor deveni oameni liberi. Reciproc, daca nu vor accepta acest fapt, se vor
simti pentru totdeauna victime.
Dr.M.Scott Peck
AMANAREA SATISFACTIEI
Disciplina reprezinta setul
fundamental de instrumente cerut pentru a solutiona problemele vietii.
Aceste instrumente sunt tehnici de a suferi, mijloace prin care traim
durerea cauzata de probleme, astfel incat
sa le depasim si sa le solutionam cu succes, invatand si dezvoltandu-ne
in cadrul acestui proces. Cand ne invatam pe noi insine
si pe copiii nostri disciplina, invatam cum sa suferim si cum sa ne
dezvoltam. Aceste instrumente, aceste
mijloace de a experimenta intr-un mod constructiv durerea provenita de
la problemele vietii, sunt in numar de patru: amanarea
satisfactiei; acceptarea responsabilitatii devotiunea pentru adevar;
echilibrul.
A amana satisfactia este un proces de programare a durerii si a placerii in viata, astfel incat placerea sa sporeasca prin intalnirea si trairea mai intai a durerii si astfel depasirea ei. Este singura cale decenta de a trai. Acest proces sau instrument de programare este invatat de majoritatea copiilor destul de devreme in viata, uneori inca de la varsta de cinci ani. De exemplu, cand un copil de cinci ani joaca un joc cu un prieten, ii va sugera prietenului lui sa faca prima mutare, pentru ca el sa se poata bucura de propria-i mutare mai tarziu. La varsta de sase ani, copilul ar putea incepe sa manance intai blatul prajiturii si apoi glazura. Pe toata durata scolii elementare aceasta capacitate de a amana satisfactia este exersata zilnic, in special prin rezolvarea temelor pentru acasa.Pe la varsta de 12 ani, unii copii sunt in stare sa se aseze la masa de lucru fara vreun indemn parintesc si sa-si termine temele pentru acasa inainte de a se uita la televizor. Spre varsta de 15,16 ani ne asteptam ca un adolescent sa aiba un astfel de comportament si sa-l considere normal. Pentru profesori este totusi clar ca un numar substantial de adolescenti sunt departe de a atinge aceasta norma. In timp ce multi au aceasta capacitate bine dezvoltata de a amana satisfactia unii adolescenti de 15,16 ani par a nu fi dezvoltat de loc aceasta capacitate; intr-adevar ea pare ca lipseste cu totul la unii dintre acestia. Multe semne indica in mod clar faptul ca parintii au un rol semnificativ, determinant. Atunci cand copilul isi vede zilnic parintii comportandu-se disciplinat, sobru, cu demnitate si avand capacitatea de a-si ordona propriile vieti, el va ajunge sa simta pana in strafundurile fiintei sale ca acesta este felul adevarat de a trai. Atunci cand propriile vieti ale parintilor sunt frecvent si in mod evident tulburate, in neoranduiala, incercarile de a ordona vietile copiilor lor le par acestora din urma fara prea mult sens. Totusi, un lucru chiar mai important decat modelul parintilor este dragostea. Chiar si in cele mai haotice si dezordonate familii, iubirea sincera este prezenta uneori si din astfel de familii pot iesi copii cu o disciplina autoimpusa. Atunci cand ne iubim copiii; petrecem mult timp admirandu-i si avand grija de ei. Le dam din timpul nostru. Disciplina buna cere timp.
A amana satisfactia este un proces de programare a durerii si a placerii in viata, astfel incat placerea sa sporeasca prin intalnirea si trairea mai intai a durerii si astfel depasirea ei. Este singura cale decenta de a trai. Acest proces sau instrument de programare este invatat de majoritatea copiilor destul de devreme in viata, uneori inca de la varsta de cinci ani. De exemplu, cand un copil de cinci ani joaca un joc cu un prieten, ii va sugera prietenului lui sa faca prima mutare, pentru ca el sa se poata bucura de propria-i mutare mai tarziu. La varsta de sase ani, copilul ar putea incepe sa manance intai blatul prajiturii si apoi glazura. Pe toata durata scolii elementare aceasta capacitate de a amana satisfactia este exersata zilnic, in special prin rezolvarea temelor pentru acasa.Pe la varsta de 12 ani, unii copii sunt in stare sa se aseze la masa de lucru fara vreun indemn parintesc si sa-si termine temele pentru acasa inainte de a se uita la televizor. Spre varsta de 15,16 ani ne asteptam ca un adolescent sa aiba un astfel de comportament si sa-l considere normal. Pentru profesori este totusi clar ca un numar substantial de adolescenti sunt departe de a atinge aceasta norma. In timp ce multi au aceasta capacitate bine dezvoltata de a amana satisfactia unii adolescenti de 15,16 ani par a nu fi dezvoltat de loc aceasta capacitate; intr-adevar ea pare ca lipseste cu totul la unii dintre acestia. Multe semne indica in mod clar faptul ca parintii au un rol semnificativ, determinant. Atunci cand copilul isi vede zilnic parintii comportandu-se disciplinat, sobru, cu demnitate si avand capacitatea de a-si ordona propriile vieti, el va ajunge sa simta pana in strafundurile fiintei sale ca acesta este felul adevarat de a trai. Atunci cand propriile vieti ale parintilor sunt frecvent si in mod evident tulburate, in neoranduiala, incercarile de a ordona vietile copiilor lor le par acestora din urma fara prea mult sens. Totusi, un lucru chiar mai important decat modelul parintilor este dragostea. Chiar si in cele mai haotice si dezordonate familii, iubirea sincera este prezenta uneori si din astfel de familii pot iesi copii cu o disciplina autoimpusa. Atunci cand ne iubim copiii; petrecem mult timp admirandu-i si avand grija de ei. Le dam din timpul nostru. Disciplina buna cere timp.
Cand nu avem timp de
dat copiilor nostri sau nu avem timp pe care sa fim dispusi sa-l dam, nu
putem nici macar sa-i observam indeajuns de atent pentru a vedea cum isi
exprima,in mod subtil, nevoia de disciplina pe care le-am putea-o
acorda. Calitatea disciplinei parintilor ce-si isi iubesc copilul
este superioara celei oferite de parintii neiubitori. Timpul si
calitatea timpului pe care parintii il dedica copiilor le indica celor
mici gradul in care sunt valorosi pentru parintii lor. Sentimentul de a
fi apreciat -“sunt o persoana apreciata”- este esential pentru sanatatea
mintala si este o treapta importanta pentru autodisciplina. Este un
produs direct al iubirii parintesti. Atunci cand cineva se considera pe
sine insusi valoros, acel cineva va avea grija de sine insusi in toate
felurile pe care le considera necesare.O astfel de convingere trebuie
castigata in copilarie.Este extrem de dificil sa o dobandesti atunci
cand esti adult. Autodisciplina inseamna grija de sine. Pentru
ca discutam despre procesul amanarii satisfactiei, al programarii si
ordonarii timpului sa examinam chestiunea timpului. Daca ne simtim pe noi
insine valorosi, atunci simtim si ca timpul nostru este valoros ; si
daca simtim ca timpul nostru este valoros atunci vrem sa-l folosim cum
se cuvine, il organizam, il protejam, il folosim la maxim.
Pentru a dezvolta
la copii capacitatea de a amina satisfactia , este necesar ca ei sa aiba
modele de autodisciplina, sentimentul propriei valori, si intr-o
anumita masura, incredere in siguranta propriei existente. Aceste
“stapaniri” sunt ideal dobandite prin autodisciplina si printr-o grija
sincera si consistenta din partea parintilor; ele sunt cele mai
pretioase daruri cu care tatii, mamele ii pot binecuvanta. Cand aceste
daruri nu le sunt oferite de catre parinti, este posibil ca ele sa fie
dobandite din alte surse, dar in acest caz procesul dobandirii lor,
consta invariabil intr-o lupta darza, deseori durand toata viata si
deseori fara succes. Dr.M.Scott.Peck
miercuri, 13 noiembrie 2013
" DRUMUL CATRE TINE INSUTI "- M.SCOTT PECK
PROBLEME SI
DURERI
Viata inseamna o
serie de probleme.Vrem sa suspinam din cauza lor sau sa le rezolvam? Vrem
sa-i invatam pe copiii nostri sa le rezolve? Disciplina reprezinta setul fundamental de instrumente cerut pentru a solutiona problemele
vietii. Fara disciplina nu putem solutiona nimic. Problemele, in functie de natura
lor, desteapta in noi frustrare, mahnire, tristete, singuratate, vina, regret,
manie,frica, anxietate, chin sau disperare. Acestea sunt sentimente
inconfortabile, deseori foarte inconfortabile, deseori la fel de dureroase ca o
durere fizica, egaland uneori cele mai rele dureri fizice. Intr-adevar, acest
lucru il simtim din cauza durerii pe care o simtim atunci cand evenimentele sau
conflictele se transforma in probleme.Problemele sunt taietura care fac
distinctia dintre succes si esec. Ele
provoaca curajul si intelepciunea, sunt intr-adevar cele care creeaza curajul
si intelepciunea. Din cauza problemelor pe care le avem crestem mintal si
spiritual. Asa cum spunea Benjamin Franklin: “Lucrurile care dor instruiesc.”Temandu-ne de durerea implicata,
aproape toti, intr-o masura mai mare sau mai mica, incercam sa evitam
problemele. Le amanam in speranta ca vor disparea, le ignoram, incercand prin
amorteala noastra fata de dureri sa uitam problemele care le cauzeaza.Mai
degraba incercam sa le ocolim decat sa ne infruntam cu ele, incercam sa fugim
de ele, in loc sa suferim trecand prin ele. Unii dintre noi sunt in stare sa faca ocoluri
extraordinare pentru a evita problemele si suferinta pe care ele o cauzeaza si sa
depaseasca cu mult limita a ceea ce este in mod clar bine si rational in
incercarea de a gasi o cale mai usoara de iesire, construind cele mai elaborate
fantezii in care sa traiasca, uneori exluzand total realitatea. Sau asa cum
sustine succinct si elegant Carl Jung: “Nevroza este intotdeauna un substitut pentru
o suferinta legitima”. Dar substitutul insusi ajunge de multe ori mai dureros
decat substitutul legitim pe care el ar fi trebuit sa evite. Nevroza devine ea
insasi cea mai mare problema, si multi vor incerca sa evite durerea si problemele,construind
nevroza etaj peste etaj. Este
nevoie sa avem curajul de a ne infrunta nevrozele si de a incepe sa invatam cum
sa experimentam suferinta legitima. Atunci cand evitam suferinta legitima
rezultata din confruntarea cu probleme, evitam in acelasi timp maturizarea pe
care acea problema o solicita de la noi. Disciplina reprezinta setul fundamental
de instrumente cerut pentru a solutiona problemele vietii .Va deveni limpede ca
aceste instrumente sunt tehnici de a suferi, mijloace prin care sa traim
durerea cauzata de probleme, astfel incat sa le depasim si sa le solutionam cu succes,
invatand si dezvoltandu-ne in cadrul acestui proces. Cand ne invatam pe noi insine si pe copiii nostri
disciplina, invatam cum sa suferim si cum sa ne dezvoltam. Aceste
instrumente, aceste mijloace de a experimenta intr-un mod constructiv durerea
provenita de la din problemele vietii sunt in numar de patru: -amanarea satisfactiei ; -acceptarea responsabilitatii; -devotiunea pentru
adevar; -echilibrul. Problema
nu rezinta in complexitatea acestor instrumente, ci in vointa de a le
folosi. Ele sunt instrumente cu care ne
putem confrunta cu durerea,in loc de a o evita, iar daca cineva cauta sa evite
suferinta legitima, atunci va evita folosirea acestor instrumente.Dupa ce vom
analiza fiecare dintre instrumente, va fi nevoie sa examinam vointa de a le
utiliza, care este iubirea.
“Drumul catre tine insuti “-Dr.M.Scott Peck
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

-
Ordinele iubirii sunt descrise de Bert Hellinger ca reguli fundamentale pe care le putem observa in toate sistemele familiale. ...
-
5. Gestionati-va reactiile la nou. In aceste vremuri de instabilitate economica si globala, este important ca sa nu amplificati...