ACCEPTAREA RESPONSABILITATII

            Al doilea instrument si totodata mijloc de a experimenta intr-un mod constructiv durerea provenita de la problemele vietii este acceptarea responsabilitatii. 

             E nevoie sa acceptam responsabilitatea pentru o problema inainte de a o rezolva. Nu putem rezolva o problema spunand :”nu este problema mea”. Pot rezolva o problema doar atunci cand spun:”Aceasta este problema mea si depinde de mine sa o rezolv.” Dar multi,atat de multi, cauta sa evite durerea problemelor lor, spunandu-si: “Aceasta problema mi-a fost cauzata de alti oameni, de circumstante sociale dincolo de controlul meu si prin urmare depinde de alti oameni, de societate sa-mi rezolve aceasta problema pentru ca ea nu este problema mea personala”. Oamenii merg atat de departe din punct de vedere psihologic din dorinta de a evita asumarea responsabilitatii pentru problemele personale. Problema de a distinge pentru ce suntem sau nu responsabili este una dintre cele mai mari din existenta umana. Ea nu a fost niciodata complet solutionata; pe intreg parcursul vietii noastre e nevoie sa evaluam si sa reevaluam continuu pentru ce suntem responsabili in acest mereu schimbator curs al evenimentelor. Dificultatea de a accepta responsabilitatea pentru comportamentele noastre rezida in dorinta de a evita durerea consecintelor acelor comportamente. De cate ori incercam sa evitam responsabilitatea pentru propriul nostru comportament, incercam sa dam responsabilitatea altor indivizi, organizatii sau altei entitati. Acest lucru inseamna sa transferam puterea nostra asupra lor si sa fugim de propria noastra libertate.

             Cand suntem copii,datorita dependentei extinse si reale, parintii au o putere extinsa si reala asupra noastra. Ei sunt, in fapt,in mare masura responsabili de bunastarea noastra,iar noi suntem, in fapt, in mare masura la mila lor. Cand parintii sunt despotici, asa cum sunt deseori, noi, ca si copii, nu avem prea multa putere sa facem ceva in aceasta privinta; alegerile nostre sunt limitate. Dar ca adulti, cand suntem sanatosi fizic, alegerile nostre sunt nelimitate. Asta nu inseamna ca sunt ne-dureroase. De multe ori, dintre doua rele trebuie sa-l alegem pe cel mai mic,dar tot in puterea noastra sta sa facem aceste alegeri. 

            Una din radacinile “sentimentului de neputinta”o reprezinta o anume dorinta de a fugi de durerea libertatii, iar unii nu reusesc, in mod partial, sa accepte responsabilitatea pentru problemele si viata lor. Se simt neputinciosi pentru ca, in fapt, au renuntat la putere. Mai devreme sau mai tarziu, daca e sa fie vindecati, trebuie sa invete ca viata intreaga a unui adult este o serie de alegeri personale, de decizii. Daca pot accepta acest fapt cu totul, atunci vor deveni oameni liberi. Reciproc, daca nu vor accepta acest fapt, se vor simti pentru totdeauna victime.

 Dr.M.Scott Peck