AMANAREA SATISFACTIEI

 

          Disciplina reprezinta setul fundamental de instrumente cerut pentru a solutiona problemele vietii. Aceste instrumente sunt tehnici de a suferi, mijloace prin care traim durerea cauzata de probleme, astfel incat sa le depasim si sa le solutionam cu succes, invatand si dezvoltandu-ne in cadrul acestui proces. Cand ne invatam pe noi insine si pe copiii nostri disciplina, invatam cum sa suferim si cum sa ne dezvoltam. Aceste instrumente, aceste mijloace de a experimenta intr-un mod constructiv durerea provenita de la problemele vietii, sunt in numar de patru: amanarea satisfactiei; acceptarea responsabilitatii devotiunea pentru adevar; echilibrul.
           A amana satisfactia este un proces de programare a durerii si a placerii in viata, astfel incat placerea sa sporeasca prin intalnirea si trairea mai intai a durerii si astfel depasirea ei. Este singura cale decenta de a trai. Acest proces sau instrument de programare este invatat de majoritatea copiilor destul de devreme in viata, uneori inca de la varsta de cinci ani. De exemplu, cand un copil de cinci ani joaca un joc cu un prieten, ii va sugera prietenului lui sa faca prima mutare, pentru ca el sa se poata bucura de propria-i mutare mai tarziu. La varsta de sase ani, copilul ar putea incepe sa manance intai blatul prajiturii si apoi glazura. Pe toata durata scolii elementare aceasta capacitate de a amana satisfactia este exersata zilnic, in special prin rezolvarea temelor pentru acasa.Pe la varsta de 12 ani, unii copii sunt in stare sa se aseze la masa de lucru fara vreun indemn parintesc si sa-si termine temele pentru acasa inainte de a se uita la televizor. Spre varsta de 15,16 ani ne asteptam ca un adolescent sa aiba un astfel de comportament si sa-l considere normal. Pentru profesori este totusi clar ca un numar substantial de adolescenti sunt departe de a atinge aceasta norma. In timp ce multi au aceasta capacitate bine dezvoltata de a amana satisfactia unii adolescenti de 15,16 ani par a nu fi dezvoltat de loc aceasta capacitate; intr-adevar ea pare ca lipseste cu totul la unii dintre acestia. Multe semne indica in mod clar faptul ca parintii au un rol semnificativ, determinant. Atunci cand copilul isi vede zilnic parintii comportandu-se disciplinat, sobru, cu demnitate si avand capacitatea de a-si ordona propriile vieti, el va ajunge sa simta pana in strafundurile fiintei sale ca acesta este felul adevarat de a trai. Atunci cand propriile vieti ale parintilor sunt frecvent si in mod evident tulburate, in neoranduiala, incercarile de a ordona vietile copiilor lor le par acestora din urma fara prea mult sens. Totusi, un lucru chiar mai important decat modelul parintilor este dragostea. Chiar si in cele mai haotice si dezordonate familii, iubirea sincera este prezenta uneori si din astfel de familii pot iesi copii cu o disciplina autoimpusa. Atunci cand ne iubim copiii; petrecem mult timp admirandu-i si avand grija de ei. Le dam din timpul nostru. Disciplina buna cere timp.     

          Cand nu avem timp de dat copiilor nostri sau nu avem timp pe care sa fim dispusi sa-l dam, nu putem nici macar sa-i observam indeajuns de atent pentru a vedea cum isi exprima,in mod subtil, nevoia de disciplina pe care le-am putea-o acorda. Calitatea disciplinei parintilor ce-si isi iubesc copilul este superioara celei oferite de parintii neiubitori. Timpul si calitatea timpului pe care parintii il dedica copiilor le indica celor mici gradul in care sunt valorosi pentru parintii lor. Sentimentul de a fi apreciat -“sunt o persoana apreciata”- este esential pentru sanatatea mintala si este o treapta importanta pentru autodisciplina. Este un produs direct al iubirii parintesti. Atunci cand cineva se considera pe sine insusi valoros, acel cineva va avea grija de sine insusi in toate felurile pe care le considera necesare.O astfel de convingere trebuie castigata in copilarie.Este extrem de dificil sa o dobandesti atunci cand esti adult. Autodisciplina inseamna grija de sine. Pentru ca discutam despre procesul amanarii satisfactiei, al programarii si ordonarii timpului sa examinam chestiunea timpului. Daca ne simtim pe noi insine valorosi, atunci simtim si ca timpul nostru este valoros ; si daca simtim ca timpul nostru este valoros atunci vrem sa-l folosim cum se cuvine, il organizam, il protejam, il folosim la maxim.   Pentru a dezvolta la copii capacitatea de a amina satisfactia , este necesar ca ei sa aiba modele de autodisciplina, sentimentul propriei valori, si intr-o anumita masura, incredere in siguranta propriei existente.  Aceste “stapaniri” sunt ideal dobandite prin autodisciplina si printr-o grija sincera si consistenta din partea parintilor; ele sunt cele mai pretioase daruri cu care tatii, mamele ii pot binecuvanta. Cand aceste daruri nu le sunt oferite de catre parinti, este posibil ca ele sa fie dobandite din alte surse, dar in acest caz procesul dobandirii lor, consta invariabil intr-o lupta darza, deseori durand toata viata si deseori fara succes. Dr.M.Scott.Peck