"Orice copil ne poate învăţa cel puţin şapte lecţii importante.Aceste lecţii pot fi învăţate doar dacă avem inima deschisă. Vom descoperi cu încântare cât de mult ne place să ne jucăm, cât de natural şi normal este să dăruieşti, vom descoperi că suntem spontani şi curioşi să surprindem magia din tot ce ne înconjoară.Când a început lumea? Astăzi, de dimineaţă!
Lectia nr.1- A trai bucuria momentului prezent
Copiii au
capacitatea de a percepe fiecare zi ca pe
un nou început. Ei uită repede trecutul.
Dacă doi copii se ceartă azi, mâine ei
redevin cei mai buni prieteni. Iertând
spontan, ei ştiu să fie fericiţi şi să
trăiască din plin în momentul prezent.
Capacitatea de a trăi în prezent este de
asemeni principala calitate a sfinţilor şi
a înţelepţilor. La copii aceasta se manifestă spontan.
Lectia nr.2- A fi plin de curiozitate
Copiii ne învaţă în primul rând să
ne bucurăm de lucrurile simple.
Făcând aceasta, putem intui sacrul ce se
ascunde în profan. Copiii sunt mereu
entuziaşti şi nu amână nici măcar pentru o
clipă să fie fericiţi, nu aşteaptă
evenimente importante pentru a se bucura
din plin. Ei savurează fiecare clipă
şi astfel fiecare clipă devine un motiv
de încântare. Sunt optimişti şi
gustă viaţa din plin.
Pentru un copil, totul se desfăşoară în timp real, în faţa ochilor lui, el este actorul principal al evenimentelor şi se abandonează cu totul prezentului. Adulţii au tendinţa de a se raporta predominant fie la trecut, fie la viitor. Astfel, ajung să se blocheze, să rămână „consumaţi” de aceste condiţionări temporale, uitând cu totul de momentul prezent. Cei care nu reuşesc să se desprindă de trecut devin prizonierii unor trăiri care în timp capătă un vector descendent. Pe de altă parte, cei care trăiesc predominant în viitor, construind sau mai bine zis proiectând amăgiri legate de anumite planuri şi proiecte sau îngrijorându-se pentru lucruri care se pot petrece, acumulează frustrări şi devin stresaţi pentru că „viitorul fericit” nu devine realitate. De altfel, numeroase studii demonstrează faptul că, cu cât o persoană aleargă mai mult după fericire, cu atât este mai puţin fericită, alocându-şi din ce în ce mai puţin timp pentru bucuriile personale.
Pentru un copil, totul se desfăşoară în timp real, în faţa ochilor lui, el este actorul principal al evenimentelor şi se abandonează cu totul prezentului. Adulţii au tendinţa de a se raporta predominant fie la trecut, fie la viitor. Astfel, ajung să se blocheze, să rămână „consumaţi” de aceste condiţionări temporale, uitând cu totul de momentul prezent. Cei care nu reuşesc să se desprindă de trecut devin prizonierii unor trăiri care în timp capătă un vector descendent. Pe de altă parte, cei care trăiesc predominant în viitor, construind sau mai bine zis proiectând amăgiri legate de anumite planuri şi proiecte sau îngrijorându-se pentru lucruri care se pot petrece, acumulează frustrări şi devin stresaţi pentru că „viitorul fericit” nu devine realitate. De altfel, numeroase studii demonstrează faptul că, cu cât o persoană aleargă mai mult după fericire, cu atât este mai puţin fericită, alocându-şi din ce în ce mai puţin timp pentru bucuriile personale.
De ce copacii sunt verzi? Ca să ne
reamintească că totul este posibil!
Având o stare de deschidere şi
curiozitate permanentă, copiii
experimentează totul cu un mare interes.
Ei nu cunosc rutina, sunt naturali,
neobosiţi, gata s-o ia oricând de la
capăt. Această curiozitate ne arată că
aproape orice lucru poate fi foarte
important şi plin de miez pentru un copil.
Această atitudine şi percepţie le conferă
nebănuite resurse fizice, mentale şi
sufleteşti.
Începând cu vârsta de trei ani, copiii
încep să pună o mulţime de întrebări.
Curiozitatea liber exprimată, fără
reţinere sau restricţie, ar trebui să
rămână o trăsătură a spiritului nostru,
indiferent de vârstă. Platon spunea: „Nu
ştiu cum le par a fi celorlalţi, dar
în sinea mea, eu mă consider a fi un
mic copil, minunându-se clipă de clipă
de vastele ţărmuri ale cunoaşterii şi,
apoi, mă descopăr cu încântare şi
mulţumire ca fiind o mică pietricică
strălucitoare de pe acest ţărm”.
Ce sunt baloanele de săpun? Sunt
pistruii îngeraşilor!
Copiii sunt foarte sinceri şi
dezinvolţi şi descoperă lumea prin sfera
lor emoţională şi afectivă. Se ştie că, în
general, copiilor le este caracteristic
faptul că, deşi au învăţat să vorbească,
nu verbalizează tot ce trăiesc, fiind
lipsiţi de mentalul discursiv care
apreciază, alege şi judecă. Seninătatea,
inocenţa şi puritatea lor caracteristică
ar putea fi antidotul stresului,
insomniilor şi al multor dintre bolile adultilor Reacţiile şi logica celor
mici nu inceteaza încetează să ne surprindă.
1. La ce
folosesc sprâncenele? Sprâncenele
folosesc ca să ţină fruntea sus, să nu
ne vină pe ochi.
2. Ce sunt buruienile? Buruienile
sunt nişte plante folositoare doar lor.
3. De ce ceaşca are o ureche, iar cratiţa le are pe amândouă? Ceaşca are doar o ureche, deoarece aşa vrea ea să fie mai elegantă şi nu clăpăugă ca o cratiţă.
4. Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin: „Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”
5. O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine uimită acasă: „Îmi pierd vremea cu şcoala!”, îi spune mamei. „Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”
3. De ce ceaşca are o ureche, iar cratiţa le are pe amândouă? Ceaşca are doar o ureche, deoarece aşa vrea ea să fie mai elegantă şi nu clăpăugă ca o cratiţă.
4. Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin: „Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”
5. O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine uimită acasă: „Îmi pierd vremea cu şcoala!”, îi spune mamei. „Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”
Copiii au acces la cunoaşterea bazată
pe trăire afectivă, care mai apoi este
înglobată integral în memoria afectivă a
fiinţei lor. Fiind deschişi şi liberi, ei
se îmbogăţesc foarte repede cu multe şi
variate impresii.Trăind predominant în
inimă şi datorită purităţii lor, copiii
sunt mult mai receptivi la planurile
subtile, spre deosebire de majoritatea
adulţilor care sunt închişi şi opaci la
realitatea zânelor, elfilor sau a
îngerilor. Dat fiind acest dar nativ
cu care mulţi copii sunt înzestraţi,
părinţii suficient de înţelepţi ar putea
să-i înveţe pe aceştia să viseze
conştient, să-i încurajeze şi chiar să-i
inspire în explorarea tărâmurilor astrale
paradisiace.
Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii
este ecoul dorului de Dumnezeu!
În iubire copiii sunt foarte
devotaţi, ei iubesc necondiţionat şi
complet, fără teamă sau egoism. Ei
iubesc aproape orice şi pe oricine, fără a
fi influenţaţi de împrejurări. Adulţii îşi
proiectează adeseori propriile aşteptări
asupra persoanei iubite. Ulterior ei devin
frustraţi pentru că persoana iubită nu le
răspunde aşteptărilor lor, se simt răniţi
şi dezamăgiţi. Apoi trag concluzii
pripite, puerile şi total deplasate despre
iubire. Copiii iubesc detaşat,
necondiţionat, se dăruiesc şi se
abandonează cu o uşurinţă dezarmantă.
Sunt spontan atenţi şi pe deplin
concentraţi asupra a ceea ce este aici şi
acum. Când un copil admiră un fluture, el
este complet absorbit de culorile lui
minunate. Pe chipul lui citim uimire şi
încântare. Un copil se identifică
spontan cu obiectul sau cu fiinţa pe
care o admiră şi întotdeauna acel
obiect sau acea fiinţă va fi prioritatea
momentului respectiv.Copilul devine,
astfel, un exemplu remarcabil pentru că el
trăieşte într-un singur Univers atotcuprinzător, unde nu există interior
sau exterior, el este un punct Unic şi în
acelaşi timp inseparabil de Tot.
Ce este o stea? Când vezi o stea
înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul!
Lectia nr.-5 A iubi jocul si a te juca iubind
Un mare înţelept spunea: „Ca să
redevină copii, oamenii trebuie să înveţe
din nou să se joace.” Copiii sunt foarte
rar plictisiţi sau dezinteresaţi, ei
trăiesc din plin şi experimentează total
surprizele jocului. Niciun eşec nu-i
descurajează. Copiii ştiu să se bucure
de jocul propriu-zis şi nu doar de
rezultatul lui; prin joc, ei se încarcă
cu energie şi optimism. O serie de
studii au arătat că un adult se simte mai
bine dispus după 15 minute de mişcare şi
joc, decât după ce a urmărit la televizor
emisiunea preferată timp de jumătate de
oră, având ceva de ronţăit alături. De
fapt, ce trebuie să învăţăm sau, mai bine
spus, să ne amintim – este imensa bucurie
pe care ne-o aduce jocul şi mişcarea. Şi
iar, copiii ne dau multe idei în această
direcţie, care mai de care mai interesante
şi mai năstruşnice.Ei sar, ţopăie,
dansează, se aruncă în zăpadă, se bucură
permanent de jocul nesfârşit şi fără
hotare! Copiii dau deseori dovadă de
imaginaţie creatoare şi chiar de intuiţie
atunci când se joacă. Învăţând să se joace
din nou, adulţii îşi pot redinamiza aceste
calităţi în fiinţa lor, calităţi care în
timp au fost mai greu accesate sau uitate.
Aşadar, una din consecinţele stării ludice
este bucuria neîntreruptă de a trăi,
care ne umple de o energie divină
elevată.
Ce este un curcubeu? Un curcubeu
este zâmbetul lui Dumnezeu!Lectia nr 6- A fi fericit fara motiv
O altă calitate a copilăriei este
fericirea debordantă, ce îşi află sursa în
lipsa oricăror limitări exterioare sau
interioare. Copiii îşi exprimă dorinţele
şi caută să şi le împlinească imediat; de
aceea, ei trăiesc deseori bucuria perfectă
şi fericirea împlinitoare. Procedând
astfel, pentru ei nu există refulare,
complexe, frustrare, proiecţii inutile,
inhibiţii, teamă, nu au tendinţe egoiste
sau agresive, ataşamente sau posesivitate.
Prin urmare,ei nu cunosc nici noţiunea
de păcat sau sentimentul de vinovăţie,
ideea de greşeală, competiţie şi
recompensă. Ei sunt liberi, nu-i
judecă pe ceilalţi şi nu au mecanismele de
apărare specifice personalităţii de adult.
Pe lângă toate calităţile enumerate mai sus, copiii ne oferă, de asemenea, un bun exemplu de umilinţă, mulţumire şi recunoştinţă spontană în multe situaţii de viaţă."
Multumesc copiilor care sunt in jurul meu si nu imi permit sa uit aceste minunate lucruri .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu