Fii tot ceea ce poți să fii, nu tot ceea ce ai fi putut să fii!

Și m-am întors! M-am întors să văd ce a rămas din locul din care am plecat.        M-am căutat acolo, am căutat urme și nu am mai găsit nimic care să îmi amintească de mine, poate doar un copil prins în rostul lui inocent și visător.        Nu mai eram în acord cu nimic din ce vedeam acolo. Și doar am fost și am trăit timp mult în acel decor. Și-atunci am știut! Casa ta este locul unde vrei să ajungi. Nu ești nimic din locul în care te naști și trăiești o perioadă, acolo este doar locul de unde pornești. Nu ești nimic din ce ți se dă. 

Ești felul în care știi să îți dai singur în viață. Ești modul în care îți porți singur pașii. Ești dorința de a-ți oferi singur ceea ce poți și ceea ce vrei. Ești ceea ce ai devenit de când ai pornit pe picioarele tale! Ești ceea ce poți să faci cu libertatea ta! Ești drumul pe care-l creezi tu, ești o călătorie, schimbă direcțiile când ceva nu e în regulă, și mergi înainte!

Uneori, nici în părinții tăi nu te mai regăsești. Le-ai luat defectele drept piloni pentru îmbunătățirea ta. Îi privești cu iubire, dar de când umbli cu aripile tale, le-ai aflat limitele. Nu îți dorești să îi mai schimbi, sunt ai tăi, îi îmbrățișezi așa.

Ești ceea ce ai pe buze atunci când vorbești despre cineva. Ești ceea ce părăsești când nu ți se mai potrivește. Ești ceea ce suporți și felul cum reacționezi când ești nedreptățit. Ești ceea ce citești ahtiat în ore târzii. Mai presus de orice, ești ceea ce iubești trainic, căci aia este iubirea, e sentimentul ce rămâne puternic, neclintit, în tine. Ești ceea ce te face să renunți la orgolii. Ești ceea ce știi să prețuiești. Ești ceea ce te înduioșează. Ești ceea ce suporți când îți ard tălpile și când te caută furtuni. Ești ceea ce dăruiești cu tot sufletul, fără nicio reținere. Ești ceea ce asculți fără urechi, ceea ce freamătă îndrăzneț pe dinăuntrul tău.

Ești felul în care crești și te maturizezi. Ești ceea ce înveți singur, dincolo de băncile școlii. Ești curajul pe care îl porți când îți este teamă. Ești ceea ce la nu ai renunțat, pentru că ai știut ce vrei și cât poți să dai pentru asta. Ești ceea ce reușești să rămâi când lângă tine oamenii se plagiază unii pe alții.

Fii tot ceea ce poți să fii, nu tot ceea ce ai fi putut să fii!

Te întorci, uneori, în camerele tale vechi să te privești tu, omul de azi, omul de ieri. Tu ai trecut prin timp, timpul te-a durut, te-a luptat, te-a trăit. Timpul te-a sfârșit și te-a renăscut de câteva ori.                                                                              Ți-ai purtat crengile uscate prin prospețimea glasului tău. Azi faci cunostință cu tine. Îți cunoști lacrimile și zâmbetele, drumul și gândurile. 

Azi îți răsfoiești paginile vieții și cuvintele tac și ascultă la tine. 

Luiza Ionescu

 "De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.

Şi, dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri...

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi, de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.

Caută înţelepciunea, şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. 

Caută să dobândeşti pacea, şi nu împărăţia.

Sf.Isaac Sirul