VIATA VOASTRA ESTE PERFECTA

                         

                                                                                                                                  " Oamenii cred ca viata lor este perfecta, doar atunci cand au reusit tot ce si-au propus, atunci cand totul merge asa cum vor ei.

Privesc viata perfecta, ca pe ceva din viitor, ceva ce nu au acum, dar spre care trebuie sa se indrepte.

Adevarul este ca si atunci cand vor atinge acel stadiu, vor exista in continuare dorinte noi, care trebuie indeplinite. A gandi ca viata perfecta ne asteapta in viitor si nu ne insoteste in prezent, e o iluzie.

Daca aveti impresia ca viata poate fi perfecta, doar atunci cand toate dorintele devin realitate, atunci va separati de voi insiva, la nivel temporal. A gandi in termenii timpului liniar, constituie piedica in calea indeplinirii dorintelor noastre.

De fapt, nu exista diferente intre trecut, prezent si viitor, pentru ca spiritul le contine pe toate, ca pe o singura realitate. Viata voastra perfecta nu va aparea la un anumit moment in timp, ci este cea in care lucrati la realizarea scopului vostru suprem.

Dintre toate drumurile pe care puteti merge in viata, unul anume va ghideaza spre scopul vostru suprem. Universul va scoate in cale ceea ce va doriti cu adevarat, in anumite puncte din timp, aflate pe acest drum special. In momentul in care pasiti pe calea voastra adevarata, traiti instantaneu viata perfecta, fara sa conteze unde va aflati din punct de vedere temporal.

Lucrurile pe care vi le doriti cu adevarat nu va vor iesi niciodata in cale pe alte drumuri in afara de cel suprem. Asta, pentru ca Sinele vostru suprem v-a trimis in aceasta lume cu un scop, iar tot ce are legatura cu acesta, va face cu adevarat fericit. Atunci cand colaborati cu Sinele vostru suprem, aveti un sentiment de fericire, implinire si dorinta adevarata.

Traim dezamagirea si nefericirea, pentru ca ne aflam pe alt drum si nu pe cel adevarat. Chiar si atunci cand mergem pe drumul corect, nu inseamna ca vom ramane pe el pentru totdeauna. Din cand in cand, tindem sa iesim de pe drumul nostru si apoi sa il gasim din nou.

Scopul maturizarii este acela de a ne dezvolta constiinta – si astfel, de a ramane din ce in ce mai mult timp, pe drumul cel bun. De fiecare data cand gresim drumul, viata pare urata – si de fiecare data cand il regasim, viata pare din nou frumoasa.

Exista o diferenta intre un drum al vietii si o axa temporala. Drumul vietii poate trece de pe o axa temporala, pe alta. Nici macar drumul suprem nu este creat astfel incat sa ramana fix pe o singura axa. Fiecare decizie poate modifica intreg cursul vietii noastre. Prin urmare, evolutia lucrurilor se va schimba total, atunci cand trecem pe o alta axa temporala. Sinele suprem ne va spune cum sa schimbam axele, in functie de drumul vietii pe care ni l-a alcatuit.

Urmand calea adevarata, e posibil sa intalniti obstacole care par a va impiedica sa va miscati inainte. S-ar putea sa va indoiti ca sunteti pe drumul suprem si sa credeti ca Dumnezeu face o gluma, conducandu-va intr-o directie care nu va face decat sa va dati cu capul de pereti. De fapt, obstacolele se gasesc doar pe axa temporala pe care suntem. Atunci cand pare imposibil sa inaintam in directia spre care suntem ghidati, e momentul sa avem incredere ca universul va schimba axa temporala, pe masura ce avansam.

Ne imaginam ca viitorul e imposibil, atunci cand il privim din perspectiva temporala pe care ne aflam. Putem doar sa prezicem variante ale viitorului, bazate pe prezent. Acestea se dovedesc a fi eronate, atunci cand axa temporala este schimbata. Atunci cand credeti ca ceea ce ati primit este incorect, spuneti ca universul face greseli. Dar nu exista greseli. Fiecare element este o piesa dintr-un puzzle si cu fiecare piesa pusa la locul ei, perspectiva este schimbata.

             Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Ceea ce vedeti sunt doar scenarii posibile, ce pot fi percepute doar din punctul de vedere al prezentului. Dar, pe masura ce timpul trece, multe elemente isi vor schimba pozitia si se vor rearanja, schimband ceea ce pare a fi rau, in ceva cu adevarat bun.

Obstacolele nu sunt, cu adevarat, obstacole. A crede ca ceva ne opreste, e o iluzie. Daca universul vrea sa mergem intr-o anumita directie, calea cea buna se va deschide, iar obstacolele vor disparea, atunci cand ne vom indrepta in directia respectiva. Daca ceva ne sta totusi in cale, inseamna ca nu e inca momentul potrivit sa se intample. Continuati sa va miscati in directia libera si veti descoperi ca este exact directia spre care universul dorea sa mergeti, de la inceput. Universul face totul posibil – chiar si ceea ce pare imposibil.

Deci viata voastra perfecta nu e ceva ce veti trai, atunci cand vi se vor indeplini toate visele si dorintele. Veti avea o viata perfecta, in momentul in care veti pasi pe calea cea buna, unde visele devin realitate, iar voi va manifestati cu adevarat. Viata voastra perfecta nu e o tinta spre care trebuie sa va indreptati in timp, ci se afla la o aruncatura de bat si o puteti gasi imediat. Nu e ceva din viitor, este ceva ce puteti trai in prezent, acum. Atunci cand va gasiti destinul, totul este perfect."                                               "Secretele manifestarilor " de Enoch Tan

 

 

 

 

DORINTA SI VOINTA DE A TE VINDECA -TEODOR VASILE, D.Sc.,Ph.D.

    Putem spune, in primul rand, ca esentiala este dorinta de a fi vindecat. Dumnezeu da omului Harul Sau numai daca acesta vrea sa-l primeasca si-l doreste din tot sufletul. Vointa omului este libera si  aceasta este cea pe care Dumnezeu a daruit-o omului prin liber – arbitru. Dumnezeu cere in primul rand omului sa cunoasca; cunoscand,sa iubeasca; si iubind,sa fie gata sa implineasca voia Sa. Atributul mintii omului este Harul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se daruieste celui ce vrea si crede in El.De aceea putem spune ca, intr-adevar vointa omului este esentiala.      

     Omul are datoria sa evolueze in conformitate cu Harul primit de la Domnul, sa staruiasca in Har si sa se lase patruns de el. Faptul ca exista Dumnezeu cel atotputernic, care poate sa vindece orice, omul putand fi izbavit de suferinta, nu este suficient. Este necesar ca omul sa doreasca cu adevarat sa se insanatoseasca, pentru a dobandi de la Iisus tamaduirea bolilor sale.

      Mai departe, vointa de a se vindeca trebuie sa se manifeste nu numai in chemarea in ajutor a lui Dumnezeu, ci si in urmarea tratamentului. Sfantul Ioan Gura-de Aur spunea ca bolnavul trebuie sa colaboreze cu doctorul pentru ca in felul acesta actiunea medicamentelor va fi inlesnita. In cazul bolilor sufletului, acest lucru s-ar traduce prin faptul ca omul trebuie sa ramana intru Iisus si sa primeasca cu toata inima ceea ce vrea El sa faca pentru pentru vindecarea lui. Atunci cand omul, bolnav fiind, nu primeste ajutorul, cade prada bolii, iar daca, mai mult, se impotriveste ajutorului, putem spune ca ia partea bolii, sinucigandu-se.

    Credinta este cea mai puternica forta pe care omul o poate folosi si cea dintai conditie ca el  sa se poata vindeca. Credinta puternica, deplina, desavarsita, reuseste sa vindece cu adevarat. Prin credinta omul poate ajunge la cunoasterea de sine, dar si la cunoasterea tuturor lucrurilor. Credinta are pentru om rolul unei palose care-l apara si-l face de nebiruit. Omul, atunci cand are credinta deplina, poate sa “mute muntii din loc”. Atunci cand exista credinta, nici chiar cea mai mare nenorocire nu ne poate duce la deznadejde.

Fragment din cartea " Flacara Violeta "- Teodor Vasile, D.Sc.,Ph.D.

CAUZE SPIRITUALE ALE SUFERINTELOR IN RELATIA DE CUPLU

                           " Tot ceea ce punem mai presus de Dumnezeu vom pierde".

Boli , necazuri si suferinte provocate de relatia in cuplu. 

"Este important ca cei doi parteneri de viaţă să înveţe să-şi împărtăşească orice supărare din viaţa lor, ca doi prieteni. Aceasta presupune să-ţi asumi răspunderea pentru tot ce ţi se întâmplă. Dacă-ţi asumi răspunderea de a culege ce ai semănat, vei privi situaţia dintr-un punct de vedere complect diferit. Dacă e o situaţie care apare în mod curent în viaţa ta întrebă-te ce anume din atitudinea ta provoacă acea reacţie la soţul tău. E mai bine să-ţi asumi răspunderea decât să te înfurie felul lui de a reacţiona.                                      Asumându-ţi responsabilitatea, emoţiile tale se vor risipi încetul cu încetul. Furia pe care o simţi faţă de soţul tău va dispărea. Astfel îl vei vedea pe soţul tău în cu totul altă lumină. Legea responsabilităţii ne învaţă să acceptăm că tot ce ni se întâmplă, e rodul faptelor şi a gândurilor noastre. De regulă, purtarea soţului dvs. este o reflectare a stării dvs. interioare.

Învăţaţi-vă să vă iubiţi soţul cu toate neajunsurile lui. Când veţi simţi schimbarea în interiorul dvs. atunci ele vor fi urmate şi de schimbări în sufletul soţului tău.

Dacă o femeie te urăşte, această ură te va străpunge doar în cazul în care eşti purtătorul unui program similar îndreptat împotriva ei. Dar dacă femeia te adoră la nebunie ea te distruge cu forţă şi mai mare şi iarăşi eşti ameninţat de nenoriociri şi boli. Însă şi într-un caz şi în celălalt vei fi protejat dacă nu vei avea supărări lăuntrice la adresa femeilor.

Femeii ancorate în relaţii şi trufie i se dă drept iubit un om căsătorit, pentru că însăşi această situaţie distruge trufia şi idolatria familiei, acţionând pozitiv asupra sufletului ei. Cu cât o femeia aşteaptă mai mult de la un bărbat, cu atât mai dureros va fi eşecul dorinţelor sale. Cu cât bărbatul iubeşte mai mult o femeie, cu atât mai mult se va teme de înşelare sau impotenţă. În acest caz fericirea se transformă în suferinţă şi, apoi, începe degradarea.

Cu cât un sentiment este mai puternic cu atât mai multe suferinţe se ascund în spatele său.

Iubirea de Dumnezeu este singura posibilitate de a fi întotdeauna fericit.

Când în cei doi soţi se adună resentimente, neîncrederea, suspiciunea şi mânia, acestea slăbesc şi epuizează unitatea cuplului. Ura dezbină ceea ce uneşte iubirea.

Rugându-se împreună doi iubiţi se vor armoniza la toate nivelurile fiinţei lor şi vor rămâne mereu împreună. Să nu vă mustraţi soţul pentru faptele din trecut, căci dacă nu v-aţi schimbat dvs. nu puteţi schimba nici trecutul. În procesul educaţiei esenţialul nu este pedeapsa pentru cele înfăptuite deja ci prevenirea repetării aceleiaş fapte.

Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată.

Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. 

Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa.

Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Dacă un bărbat consideră că este superior femeii înseamnă că el este deja bolnav.

Şi cu cât va încerca mai tare să susţină această orientare cu atât mai repede bolile îl vor răpune.

Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt.

Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare.

Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.

Dacă blocaţi libertatea partenerului / partenerei dvs. de cuplu vă blocaţi practic propria libertate, căci sunteţi implicat direct. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.

Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit."

Serghei Nikolaevici Lazarev

SINDROMUL BURSEI DE VALORI SAU RESPECTUL DE SINE STABIL?

„Bursa se inchide astăzi. Analiştii dau vina pe teama de inflaţie.“

„Acţiunile au crescut vertiginos in urma anunţului preşedintelui că ...”

„Sunt legat de barometrul dispoziţiei tale. Dacă ţi-e bine, şi mie mi-e bine. Dacă eşti supărat, şi eu sunt supărat. Sunt nefericit atunci cand simt că tu eşti nefericit. Orice zvon sau problemă, reală , sau imaginară, mă intoarce pe dos.”

Acesta este sindromul bursei de valori. Adesea, avem de-a face cu pacienţi care sunt atat de dependenţi de viaţa sau soarta celorlalţi, incat au realmente o zi ingrozitoare dacă cineva din anturajul lor are o zi mai proastă. Ei nu acţionează niciodată. Ei reacţionează. Reacţia te solicita incomparabil mai mult decat acţiunea, pentru că trebuie să rezonezi la fiecare moft al celuilalt, să descifrezi cu grijă fiecare semnal, să nu laşi garda jos in veci. Cel mai rău lucru este că persoana care reacţionează este incapabilă să-şi controleze propriile sentimente, intrucat nu poate influenţa in mod semnificativ persoana cu care se află in rezonanţă. In consecinţă, tensiunii continue i se adaugă frustrarea.

Interdependenţa sănătoasă nu inseamnă că eşti mai puţin sensibil sau mai puţin grijuliu decat codependentul. Dar nu eşti atat de inrobit de altă persoană, incat intreaga ta mulţumire şi fericire să depindă de mulţumirea sau fericirea celuilalt. Sprijinul şi hrana afectivă pe care le poţi oferi sunt astfel mult mai puternice, pentru că nu trebuie să reacţionezi la stările de spirit ale celuilalt pentru a-ţi satisface propriile nevoi. Cheia interdependenţei sănătoase este respectul de sine: increderea in tine insuţi.

   "Drumul spre relaţii interumane sănătoase" -  dr. Robert Hemfelt, dr. Frank Minirth, dr. Paul Meier

 

IMBUNATATIREA RELATIILOR - ROATA RELATIILOR

     "Opusul dependenţei sau codependenţei nu e independenţa.E interdependenţa. Poate că această idee va deveni mai clară, dacă o ilustrăm printr-un model: roata relaţiilor.

Roata relatiilor

     Cel mai important element al roţii este situaţia care face posibilă fericirea unei căsnicii normale, interdependente. Doi oameni stau unul langă altul, aproape, dar avand suficient spaţiu intre ei spre a putea face loc lui Dumnezeu. De asemenea, creşterea şi schimbarea benefică au şi ele loc de desfăşurare.La rindul ei, scala pe care se poate măsura raportul dintre dependenţă şi independenţă este in echilibru.

Pe măsură ce ne rotim in direcţia acelor de ceasornic, mişcarea ne duce spre nivelurile de independenţă. Cu cit mergem mai departe, cu atat mai adanc pătrundem in sfera atitudinilor de independenţă. Mişcarea inversă a  acelor de ceasornic semnalează o exagerată dependenţă in cadrul relaţiilor. Nici una din aceste direcţii nu are o influenţă pozitivă asupra căsniciei.

     Prima staţie pe ruta inversă acelor de ceasornic poate fi numită simplu „dependenţă“ sau „o relaţie de dependenţă“, intrucat este vorba despre faptul că o anumită persoană incepe să se sprijine exclusiv pe alta. Dependenţa poate fi cauzată de accidente - unul dintre parteneri se imbolnăveşte grav, sau suferă un accident care-l transformă intr-o persoană cu handicap. Cateodată se ajunge la dependenţă numai şi numai din lene sau din obişnuinţă; „lasă că face George“. Se poate totodată ca anumite autorităţi să influenţeze cuplul, afirmand că soţia trebuie să fie supusă, depinzand de toanele sau de voinţa soţului ei. Mult mai rar se intamplă ca soţul să renunţe la independenţă in favoarea soţiei. Dacă adăugăm imaginii precedente dependenţa de substanţe chimice, cuplul evoluează aproape inevitabil in direcţia inversă acelor de ceasornic, pe măsură ce partenerul dependent se sprijină tot mai mult pe celălalt.

Indiferent de impulsul declanşator, indiferent de cat ar fi el de neintenţionat sau intamplător, ambii parteneri sunt supuşi marelui risc de a aluneca spre un nivel inferior, acela al codependenţei .

Contracararea tendinţelor de intrare în codependenţă

   In legăturile sănătoase, cuplul işi va găsi drumul inapoi spre punctul de sus. De exemplu, un asociat de la clinica noastră a suferit un atac de cord şi a căzut la pat pentru mai multe luni. Ron a ajuns să depindă de soţia lui, care a preluat numeroase activităţi sau funcţii considerate a fi prerogativele lui incă de la inceputul căsniciei. Dintr-o dată, ea a trebuit să administreze finanţele familiei. A dus maşina la reparat! S-a ocupat de instalaţia de scurgere blocată, pentru că el nu mai putea fizic să stea in poziţia din care să ajungă la trapa ce trebuia unsă.

De indată ce a fost in stare (şi, sincer vorbind, uneori incă inainte de a fi realmente in stare - niciodată nu a stat prea bine cu răbdarea) Ron şi-a reluat activitatea normală puţin cate puţin. A preluat unele din treburile casnice de care se ocupase numai ea, impărţind astfel munca pe jumătate, chiar dacă „jumătăţile“ ce reveneau fiecăruia nu mai erau ca in trecut. Deşi sănătatea lui şubredă l-a impiedicat să refacă relaţia exact aşa cum fusese inainte, echilibrul general a fost restabilit.

Deplasandu-se voit in sensul acelor de ceasornic ale independenţei, fizic, dar şi mental şi afectiv, Ron a readus relaţia in punctul cel mai important al roţii.

Ce se intimplă in cazul in care dependenţa se accentuează şi cuplul alunecă in sensul opus acelor de ceasornic, tot mai jos? Partenerul dependent se sprijină tot mai mult pe celălalt. Partenerul „puternic“ incepe şi el să se sprijine pe celălalt la modul inconştient. Fiecare are nevoie de celălalt ca suport. Au ajuns in postura de a forma o structură se sprijin de tip „A”, pe care noi am numit-o codependenţă. Ambii sunt periculos de lipsiţi de echilibru.

Relaţia bazată pe independenţă

   In strădania sa de a scăpa de dependenţa impusă de mişcarea in sensul invers acelor de ceasornic, mişcarea de emancipare a femeii s-a năpustit in direcţia opusă. Deplasarea in sensul acelor de ceasornic implică insă tot atit de multe riscuri ca şi cea in sens contrar .

 „Cumva ne-am indepărtat ...”

 „Eu sunt eu, el este el şi deodată nu mai există nici un noi.”

 „ Nu ne mai cunoaştem unul pe celălalt. Trăim in lumi separate, care par a nu se supra pune niciodată.”

Pe măsură ce cuplul se deplasează tot mai departe in direcţia respectivă, sentimentul de instrăinare se adinceşte. La o distanţă suficient de mare, instrăinarea se transformă in antagonism şi alienare. Căsnicia nu se imbogăţeşte, nu creşte defel din această diversitate care separă. De obicei, majoritatea diferenţelor există de la bun inceput. Independenţa a fost atit de supraevaluată, incit diferenţele devin scuze, pretexte, chiar arme cu care cei doi se atacă unul pe altul.

Pacienţii care examinează roata vor conchide. „Da, inţeleg. Ăştia suntem noi. Da.“ Dar ei sunt adesea şocaţi să vadă ce se petrece in partea inferioară a roţii, la extrema opusă a echilibrului normal.

Atit codependena cit şi independenţa greşită pot sfarşi intr-o codependenţă malignă. Intr-o codependenţă cu evoluţie galopantă.

Bietul nostru cuplu, instrăinat şi nesigur, se găseşte acum la o răscruce de drumuri. Şi, cu toate acestea, cei doi sunt inexorabil legaţi. Liniile vieţilor lor se răsucesc, se intreţes, poate chiar se acoperă unele pe altele, dar nu se ating cu adevărat niciodată. Există antagonisme copleşitoare. Este un sentiment puternic de captivitate. Dar, mai ales, in acest moment iese la suprafaţă multă, multă manie. Intotdeauna.

Deplasarea simultană în ambele direcţii

   Roata ilustrează in special cum funcţionează simultan codependenţă şi independenţa. Un exemplu excelent este cel reprezentat de dependenţa de muncă, şi un caz clasic este Tom Chambers.

El este agent imobiliar, o slujbă nu tocmai uşoară nici in cele mai bune circumstanţe. In perioada de apogeu a bolii lui, ţi-ar fi arătat orice casă voiai să vezi, la orice oră din zi şi din noapte. Dacă preferai să tratezi afacerea in timpul prinzului, şi-ar fi scos cartea de credit şi te-ar fi invitat la masă.

Dacă aveai timp să te intilneşti cu el numai dimineaţa, ar fi incheiat afacerea la micul dejun. In timpul săptămanii, la sfirşit de săptămană, el era tot timpul gata să facă afaceri. Al doilea BMW al familiei l-a plătit cu bani gheaţă. In tot acest timp, Judith şi-a asumat o cantitate disproporţionată de treburi casnice, care la urma urmei erau la fel de bine şi responsabilitatea lui, cum ar fi timpul petrecut cu copiii. Ea se ocupa de toate chestiunile mărunte şi obositoare legate de casă, intreţinerea maşinii, tot ceea ce privea modul lor de viaţă. El n-ar fi reuşit să dea atata timp şi energie muncii dacă ea n-ar fi preluat toate celelalte probleme ale vieţii lui - totul, de la mersul la spălătorie pană la verificarea facturilor să nu cumva să rămină vreuna neplătită. Ea scria şi bileţele de mulţumire pentru părinţii lui cind ii trimiteauacadouri. Cu toate acestea, era extrem de dependentă de el in ceea ce priveşte banii şi poziţia socială de care se bucura. Cei doi erau complet dependenţi unul de celălalt.

După un timp, au inceput să ducă fiecare o viaţă aproape complet separată. El nu mai făcea parte din lumea ei gospodărească. Iar ea cu siguranţă că n-avea ce căuta in lumea afacerilor lui. Pe cit de dependenţi erau unul de altul in anumite privinţe, pe atit de puţin se suprapuneau sferele lor de existenţă. Pe măsură ce toţi ceilalţi factori se aglomerau in vieţile lor, s-au indepărtat tot mai mult, fiind incapabili afectiv de a mai fi alături unul de celălalt. In special Judith simţea o furie puternică din cauza faptului că Tom o neglija şi se indepărtase afectiv de ea. Distanţarea şi alienarea au degenerat in ostilitate deschisă. Ostilitatea şi furia au generat certuri gălăgioase şi invinuiri reciproce.

Tom şi Judith coboraseră simultan pe ambele faţete ale roţii relaţiilor, ceea ce este tipic pentru cuplurile in care unul sau ambii parteneri suferă de o dependenţă oarecare.

Nu intotdeauna cuplurile alunecă evident spre partea inferioară a roţii. Partenerii se pot deplasa in sensul acelor de ceasornic pentru a sfarşi in cele din urmă prin a se desprinde de roata comună, pierzindu-se in propriul lor univers. Legătura se rupe. Sau pot găsi un fel de echilibru chiar şi aşa, suspendaţi fiind, trăind fiecare viaţa lui intr-o disperare tăcută, incercand să supravieţuiască intr-un fel pină la moarte."

"LABIRINTUL CODEPENDENŢEI" - dr. Robert Hemfelt dr. Frank Minirth dr. Paul Meier