MarYa GhiTa

Fotografia mea
Motto.. Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur intotdeauna ca sunt. Nu ma realizez deplin niciodata, pentru ca am o idee din ce in ce mai buna despre viata. Ma cutremura diferenta dintre mine si firul ierbii, dintre mine si lei, dintre mine si insulele de lumina ale stelelor. Dintre mine si numere, bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3. Iau in serios iarba, iau in serios leii, miscarile aproape perfecte ale cerului... Nichita Stanescu

marți, 29 decembrie 2015

DESPRE BUCURIE...



Dacă ceva cu adevărat valoros nu se produce în tine, nu poți face nimic cu adevărat valoros în lume. Orice ai face, ceea ce răspândești este doar calitatea ta interioară. Dacă te îngrijorează ce se întâmplă în lume, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te transformi într-o ființă plină de bucurie.Sadhguru


UN CUPLU, DOUA CAI SPIRITUALE. DE LA COMPULSIVITATE LA CONSTIENTA.



Conflictul apare pentru că eşti ameţit de compulsivitate. Oamenii ajung să facă atâtea lucruri din cauza compulsivității.Trebuie să identifici cu claritate acţiunile pe care le faci ca urmare a nevoilor compulsive şi acţiunile pe care le faci conştient. Notează-ţi, analizează şi vezi dacă măcar una dintre aceste acţiuni, în şase luni, poți  să o tai de pe lista acţiunilor complulsive şi să o transformi într-una conştientă. Periodic, debifează una dintre acţiuni şi mut-o de la compulsivitate la conştiență. Dacă te vei ţine de asta, într-un timp scurt vei ajunge să fii mai bine.
Ceea ce este frumos în India, este faptul că în aceeaşi casă, cinci oameni se pot închina la cinci zei diferiți şi nimeni nu a privit asta vreodată ca fiind o problemă. 
Chiar şi azi, în aceeaşi casă, în camera pentru rugăciune, vor fi 25 de zei. Bărbatul se va închina unui zeu anume. Femeia se va închina la cinci zei favoriți. Copiii vor celebra proprii lor zei. Şi vor rămâne şi zei pe care nu-i va venera nimeni, însă ei sunt acolo, pentru că vecinii i-au oferit cadou. 
Toate acestea ar fi imposibile oriunde altundeva în lume. În alte culturi, dacă venerezi altceva decât cei care deţin supremaţia, eşti un om terminat. 
Dacă tu şi partenerul tău urmaţi două căi spirituale diferite, nu este o problemă. Dar dacă el este unul dintre aceia care dorește lucruri, iar tu eşti un căutător spiritual, în mod clar vor apărea probleme, pentru că tu vei vrea să ajungi la sathsang , însă el va dori să meargă la cumpărături; tu vei vrea să te plimbi, el va vrea să facă ceva diferit. Chiar şi aşa, nu trebuie neapărat să fie o problemă, contrastul are şi el frumuseţea lui.
Dacă oamenii sunt suficient de maturi, se pot adapta ,însă cei mai mulţi dintre noi o transformă într-o problemă. Două drumuri spirituale nu sunt niciodată o problemă. Dacă amândoi sunt căutători spirituali, care este problema?! Să presupunem că ceva chiar funcţionează pentru tine şi îi poţi împartăşi partenerului. Dacă el sau ea găseşte ceva minunat, poate împărtăşi asta cu tine. Chiar nu văd nici o problemă în asta. Nu crea probleme acolo unde nu sunt. Apare o anume inconştienţă care provoacă tulburare.
Odată, Shankaran  şi doi dintre prietenii săi s-au dus într-o gară. Erau complet beţi şi întâmpinau probleme la urcarea în tren. Trenul începea să se mişte de pe loc, iar ei încercau să se grăbească şi un bun samaritean îngrijorat i-a împins pe doi dintre ei înăuntru. Însă, înainte de a apuca să-l bage și pe Shankaran Pillai înăuntru, trenul căpătase o viteză prea mare. Omul s-a uitat la Shankaran Pillai şi i-a spus: „ Îmi pare rău că nu am mai apucat să te ajut şi pe tine.” Până atunci, Shakaran Pillai îşi revenise deja şi îi răspunse: „ Sunt sigur că până şi acelor doi băieţi le va părea rău, pentru că veniseră doar să mă conducă.”
Nu raţiona în termeni de cine e mai bun – asta poate deveni o problemă majoră. Însă este bine să crezi că celălalt e important. Dacă ambii cred despre celălalt că este important, va funcţiona. Dacă după câteva zile de căsnicie, începi să crezi că tu meriţi mai multă atenţie, situaţia va degenera. Trebuie să ai in fiecare zi prezentă ideea că celălalt e mai însemnat decât tine. 
Atunci totul va funcţiona aşa cum trebuie.
Sadhguru






ALCHIMIA IUBIRII



Dacă chiar vrei să fii cu cineva, trebuie să renunți la o parte din tine, într-un fel. Cineva care se gândește prea mult la propria persoană nu se poate afla într-o relație de iubire. Undeva, trebuie să predai o parte din tine pentru a fi într-o iubire. Sadhguru                                   


ACASA....


IN DRAGOSTE, PE VALORI SCURTE, DISONANTELE SUNT PERMISE




Îndreaptă-ți atenția mereu spre ceea ce Nu ai în comun cu omul iubit. Ceea ce este, funcționează de la sine. Descoperă disfuncțiile și distruge-le înainte ca ele să îngenuncheze dragostea.Le găsești în interiorul egoului, toate, frumos aliniate.Ia-le pe rând și înfruntă-le. Desigur vei afla că sunt nesemnificative.
Ceea ce Este, dacă Este ,nu va permite Iubirii să fie anihilată de trecătoare dizarmonii.
Ca și în muzică, în dragoste, pe valori scurte ,disonanțele (în armonia clasică ),sunt permise.
Important e acordul apoteotic,final și beatitudinea sunetului ultim al tăcerii ...
Osho 


DANS DE LUMINA


Luna a devenit un dansator 
la acest festival al Iubirii.
Acest dans de lumină,
această binecuvântare sfântă,
această dragoste divină,
ne cheamă într-o lume aflată dincolo de lumea
pe care numai îndrăgostiţii 
o pot vedea, 
cu ochii lor arzând de pasiune.
Ei, cei ce s-au predat Iubirii,
Sunt cei aleşi!
Devenind astfel particule de lumină,
ei sunt acum strălucitorul Soare!
Ei au lăsat în urmă această lume de jocuri muritoare;
Ei sunt iubiţii privilegiaţi,
care au creat o nouă lume
cu ochii lor arzând de pasiune.
Rumi

vineri, 11 decembrie 2015

CONTRARII


Toată existenţa părea să se întemeieze pe dualitate, pe contrarii; erai femeie sau bărbat, vagabond sau burghez, raţional sau simţitor – nicăieri nu puteai trăi concomitent inspiraţia şi expiraţia, bărbăţia şi feminitatea, libertatea şi ordinea, instinctul şi spiritul, întodeauna unul trebuia plătit cu pierderea celuilalt, şi întodeauna şi unul, şi celălalt erau la fel de importante şi demne de a fi dorite!
Hermann Hesse


IUBIREA CONSTIENTA NU APARE NICIODATA LA INTAMPLARE


Iubirea constienta naste iubire constienta.
De ce acest fenomen este atât de rar printre oameni? 
Primul motiv este că marea majoritate dintre ei nu sunt decât copii, doritori de a fi iubiţi, dar nu de a iubi. 
Al doilea este că perfecţiunea este rareori privită ca produsul propriu al iubirii adulte, deşi nimic altceva nu poate eleva iubirea deasupra acestor nivele puerile sau animalice. 
Al treilea este că omul nu ştie, nici chiar atunci când este plin de dorinţa de a iubi, care ar fi binele obiectului iubirii sale. 
Al patrulea motiv este că iubirea conştientă nu apare niciodată la întâmplare. Ea trebuie să fie obiectul unei alegeri conştiente şi al unei forme hotărâte de a face eforturi în acest scop. Aşa cum bushido şi celelalte ordine cavalereşti nu au apărut accidental, nici iubirea conştientă nu poate să apară şi să se dezvolte singură. Toate gradele de nobleţe au fost opere de artă, şi iubirea conştientă de asemenea trebuie să fie operă de artă. Cel care doreşte să se înroleze în ea să înceapă deci prin a-şi face ucenicia şi poate într-o zi el va atinge măiestria.
G.I. Gurdjieff 


miercuri, 9 decembrie 2015

ESENTA TA



Nu face din rănile tale o poveste romantică şi nici nu-ţi face o identitate din neputinţa ta, sau din starea ta de disconfort.
Rănile există pentru a redeştepta întregirea. Boala se produce pentru a crea conştienţa sănătăţii.
Indiferent cât de prost te poţi simţi, esenţa ta este întreagă, dinamică şi liberă. Ea aşteaptă doar să ai încredere.
Paul Ferrini

Când iubirea și inteligența se întâlnesc



"Calea este iubirea, și calea este inteligența iubitoare. Când iubirea și inteligența se întâlnesc, se creează un spațiu în care tot ce este cu putință omului poate deveni realitate. E nevoie de o inteligență iubitoare. Inteligența singură devine intelectuală, iubirea singură devine sentimentalism, dar inteligența iubitoare nu devine niciodată intelectuală sau sentimentalism. Ea îți conferă un nou gen de integritate, o nouă cristalizare.”
Osho


marți, 8 decembrie 2015


UN BUMERANG PERFECT




Fie că ştii, fie că nu ştii, singura persoană pe care o poţi ataca eşti tu însuţi. Se poate să crezi că ataci pe altcineva, dar aceasta este doar o iluzie.
Tot ceea ce încerci să proiectezi asupra celorlalţi, se întoarce înapoi la tine. Gândul este un bumerang perfect. El se întoarce întotdeauna la persoana care l-a trimis.
Paul Ferrini



« LASA SA FIE ASA » – aceste trei cuvinte cuprind întreaga experiență....


Există lucruri care doar se întâmplă, care nu pot să fie făcute.
Calea facerii este calea lucrurilor obișnuite, lumești. Poți face ceva pentru a câștiga bani, poți face ceva pentru a fi puternic, poți face ceva pentru a avea prestigiu, dar nu poți face nimic în ceea ce privește gratitudinea, în ceea ce privește tăcerea. Este semnificativ să fie înțeles faptul că «a face» înseamnă lumea, iar a «nonface» înseamnă ceea ce este dincolo de lume – unde lucrurile se petrec, unde numai valul te aduce la țărm.
Dacă înoți, pierzi. Dacă faci ceva, desfaci; deoarece orice acțiune de a face este lumească.
Foarte puțini oameni au ajuns să cunoască secretul nonacțiunii și de a lăsa ca lucrurile să se petreacă de la sine. Dacă vrei lucruri mari – lucruri care nu se află la îndemâna mâinilor omenești, minții omenești, abilităților omenești –, atunci va trebui să înveți arta nonacțiunii. Eu îi spun meditație.
Este o nenorocire, pentru că, de îndată ce îi dai un nume, oamenii încep imediat să întrebe cum să «o facă». 
Și nu poți spune că greșesc, deoarece însuși cuvântul«meditație» creează ideea de a face. Își au doctoratele lor, au făcut o mie și unu de lucruri; când aud cuvântul «meditație», cer: «Spune-ne exact cum se face». Iar meditația, în esență, înseamnă începutul nonacțiunii, relaxării, lăsării în voia valurilor – înseamnă să fii o frunză în vânt sau un nor purtat de vânt.
Nu întreba niciodată un nor: «Unde te duci?». Nici el nu știe; nu are adresă, nu are destin. Dacă direcția vântului se schimbă, se ducea spre sud, începe să se ducă spre nord. 
Norul nu le spune vânturilor: «Este absolut ilogic. Ne duceam spre sud, acum ne ducem spre nord – ce rost are?». Nu, el începe pur și simplu să se îndrepte spre nord, la fel de ușor cum se îndrepta spre sud. Pentru el, sud, nord, est, vest, nu contează. Doar să se ducă unde îl mână vântul, fără nicio dorință, fără niciun scop, fără nicio destinație… nu face decât să se bucure de călătorie. Meditația este ca un nor – de conștiență. Nu există niciun scop.
Nu-l întreba niciodată pe cel care meditează: «De ce meditezi?», deoarece această întrebare este irelevantă. Meditația este prin ea însăși scopul și drumul împreună.
Lao Tzu a ajuns la iluminare meditând sub un copac. Tocmai începuse să cadă o frunză – era toamnă și nu era nicio grabă. Frunza cobora în zigzag dusă de vânt, încet. El a urmărit frunza. 
Frunza a coborât și s-a așezat pe pământ, iar în timp ce urmărea frunza căzând și așezându-se, în el s-a petrecut o așezare. Din acel moment, a devenit adeptul nonacțiunii. Vânturile vin după voia lor și existența are grijă.
Întreaga învățătură a lui Lao Tzu a fost curgerea apei: lasă-te purtat de apă oriîncotro s-ar îndrepta, nu înota. Dar mintea întotdeauna vrea să facă ceva, pentru că atunci meritul îi revine egoului. Dacă te lași pur și simplu purtat de val, meritul îi revine valului, nu ție. Dacă înoți, există posibilitatea să ai un ego mai mare: «Am reușit să traversez Canalul Mânecii!».
Însă existența îți dă naștere, îți dă viață, îți dă dragoste; îți dă tot ceea ce este neprețuit, tot ceea ce nu poți cumpăra cu bani. Numai aceia care sunt pregătiți să acorde întregul merit pentru viețile lor existenței realizează frumusețea și binefacerile nonacțiunii.
Nu este o chestiune care să țină de acțiune. Este o chestiune care ține de a fi absent ca ego, lăsând lucrurile să se petreacă.
«Lasă să fie» – aceste trei cuvinte cuprind întreaga experiență.
În viață, încerci să faci totul.Te rog, lasă câteva lucruri pentru nonacțiune, deoarece acestea sunt singurele lucruri valoroase!
Există oameni care încearcă să iubească, deoarece de la bun început mama îi spune copilului:«Trebuie să mă iubești pentru că sunt mama ta».Prin aceasta, ea face din dragoste tot un silogism logic – «pentru că sunt mama ta». Nu permite dragostei să crească singură, trebuie să fie forțată. Tatăl spune: «Iubește-mă, sunt tatăl tău». Iar copilul este atât de neajutorat, încât tot ceea ce poate să facă este să se prefacă. Ce altceva ar putea să facă? Poate să zâmbească, poate să dea o sărutare și știe că este doar o prefăcătorie – nu este serios, este o prefăcătorie. Nu este serios. Dar pentru că ești tăticul lui, pentru că ești mămica lui, pentru că ești una, pentru că ești alta. Îți strică una dintre cele mai prețioase experiențe de viață.
Iar soțiile le spun soților lor: «Trebuie să mă iubești, sunt soția ta». Ciudat. Soții spun: «Trebuie să mă iubești. Sunt soțul tău, este dreptul meu din naștere». 
Dragostea nu poate să fie cerută. Dacă vine la tine, fii recunoscător; dacă nu vine, așteaptă.
Chiar și în așteptarea ta nu trebuie să fie lamentare, deoarece nu ai niciun drept. Dragostea nu constituie dreptul nimănui, nicio constituție nu-ți poate da dreptul de a trăi experiența dragostei. Însă toate distrug totul – apoi soțiile surâd, soții îmbrățișează…
Am creat o societate care crede exclusiv în «acțiuni», în vreme ce partea spirituală a ființei noastre rămâne înfometată – pentru că are nevoie de un lucru care nu se poate realiza, ci doar se petrece. Nu este vorba despre faptul că reușești să spui «Te iubesc», ci despre faptul că brusc te trezești spunând că iubești. Tu însuți ești surprins de ceea ce spui. Nu ai exersat mai înainte în minte și nici nu ai repetat mai apoi, nu; este ceva spontan.
Și, de fapt, adevăratele momente de dragoste rămân lipsite de cuvinte. 
Când într-adevăr simți că ești îndrăgostit, însuși acest sentiment creează în jurul tău o anumită iradiere care spune tot ceea ce tu nu poți să spui, tot ceea ce nu se poate spune vreodată. Dar în schimb reușim totul, si astfel transformăm totul într-o «acțiune» – iar rezultatul final este acela că, încetul cu încetul, ipocrizia devine caracteristica noastră.Uităm complet că este ipocrizie. Iar în mintea, în ființa unei persoane care este ipocrită, tot ceea ce aparține lumii nonacțiunii este imposibil. Poți să continui să faci din ce în ce mai mult; vei deveni aproape un robot.
Prin urmare, de oricâte ori trăiești brusc experiența acțiunii, primește-o ca pe un dar din partea existenței –  și fă din acest moment vestitorul unui nou stil de viață. Îngăduie câteva momente, din cele douăzeci și patru de ore, în care să nu faci nimic, doar lași existența să facă ceva pentru tine. Și vor începe să ți se deschidă ferestrele – ferestre care te vor lega de universalitate, de nemurire.” (Osho, „Când iubești”, Pro Editură și Tipografie, 2008)
 

”BINE AI VENIT,O NOUĂ ZI!        OFERĂ-MI NOROC!           TRANSFORMĂ MINUTELE TALE               ÎN CEASURI LUNGI ȘI FERICITE!             ...