" Nu-i fortati pe copii. Ceea ce doriti sa le spuneti, spuneti-le in rugaciune.Ceea ce ei nu stiu sa asculte cu urechile, vor primi cu harul."

                                                    

CARE ESTE DARUL TAU?

Îţi propun să-ţi imaginezi că nu te-ai născut intamplator pe Pământ. Ai venit aici pentru a învăţa, cu siguranţă, dar şi pentru a oferi ceva celor din jur. Este ceva ce doar tu poţi oferi. Este un talent, o aptitudine, o disponibilitate, un set de resurse. Acest ceva îl numesc darul tău, contribuţie pe care o poţi aduce la bunăstarea întregului. Nimeni nu mai are un dar exact ca al tău. Acest dar l-ai primit de la Dumnezeu cu misiunea de a-l oferi Universului.

Folosind cuvinte mari, el reprezintă misiunea ta în viaţă, misiune pe care nu mai poţi să o negociezi, deoarece a fost deja aleasă.
Ai de făcut doar două lucruri. Unu: să îţi descoperi darul. Doi: să îl oferi.

Partea cu descoperirea e oarecum complicată. Care este darul tău? Cum ştii asta? 

Îţi voi oferi două criterii de recunoaştere, care trebuie întrunite simultan.

În primul rând, darul tău este ceea ce faci atunci când nu ştii când trece timpul. 

Poate îţi place să desenezi ore-n şir. Poate eşti în stare să joci fotbal până nu se mai vede mingea. Poate creezi programe pentru calculator şi uiţi să mai mănânci. 

Orice activitate care te scoate din timp, te deconectează de la trecerea timpului, te face să uiţi de facturi, de politicieni corupţi, de prieteni, poate fi darul tău. 

Adică nu chiar orice activitate! Şi când bei până cazi pe sub masă pierzi noţiunea timpului. Nici când dormi nu ştii când trece timpul. Aşa ajungem la cel de-al doilea criteriu, corelat cu primul. 

Darul tău este acea activitate prin care ridici nivelul bunăstării colective sau a conştiintei colective. Cu alte cuvinte exerciţiul darului are un sens social. Oferindu-ți darul, tu împingi viaţa mai departe, pe un nivel superior, o faci să fie mai frumoasă, mai bogată, mai elevatǎ, mai subtilă, mai luminoasă.

Adrian Nuţă - Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare.

UN NOU TERITORIU

Uneori viaţa vine în valuri şi fiecare val este o purificare, o dizolvare a ataşamentelor, o ştergere a tablei pe care ai făcut însemnări de judecată şi evaluare.
Vechi limite, vechi roluri, vechi credinţe şi valori, vechi imagini ale sinelui sunt modificate sau şterse – şi este trasat un nou teritoriu.
Lucrurile care erau prioritare înainte, încetează să mai fie atât de importante.
Totul pare să fie diferit acum. Dar ceva nu este diferit. Ceva în adâncul nostru rămâne la fel.
De fapt, acest ceva vine acum în centrul atenţiei noastre. 
Atunci când circumferinţa cercului se modifică, esenţa Sinelui se afirmă.
Acolo trebuie să mergem noi pentru a ne recentra şi a găsi îndrumare.
Acolo găsim fundamentul pe care ne putem reconstrui vieţile.
Paul Ferrini

CELE CINCI MAIMUTE SI O SCARA

In cadrul unui experiment, cinci maimute au fost inchise intr-o cusca. In mijloc se afla o scara si deasupra au fost atarnate cateva banane.

De fiecare data cand una dintre cele cinci maimute incerca sa urce scara, cercatorii le stropeau cu apa rece pe celelalte patru maimute.

Dupa o vreme, de fiecare data cand una dintre maimute incerca sa urce acea scara era trasa inapoi si batuta de celelate patru maimute.

La scurt timp, niciuna dintre maimute nu a mai indraznit sa urce pe scara.

Cercetatorii au decis apoi sa o inlocuiasca pe una dintre cele cinci maimute cu o alta maimuta. Primul lucru pe care l-a facut noua maimuta a fost sa se urce pe scara. Imediat, celelalte maimute au luat-o la bataie.

Dupa cateva incercari zadarnice si alte cateva conflicte, noul membru a invatat ca nu este voie sa urci pe scara, chiar daca nu cunostea motivul pentru care nu ar trebui sa faca asta.

Cea de-a doua maimuta a fost inlocuita si povestea s-a repetat. Ba chiar mai mult, cea dintai maimuta, cea care a fost inlocuita a participat si ea la bataia pe care a luat-o noul oaspete. Cea de-a treia maimuta a fost inlocuita si povestea s-a repetat. Cea de-a patra a fost inlocuita si povestea s-a repetat. Intr-un final a fost inlocuita si cea de-a cincea maimuta.

La sfarsit a ramas un grup de cinci maimute. Cu toate ca niciuna dintre cele cinci maimute nu au fost supuse dusului cu apa rece, acestea au continuat sa  bata pe oricare dintre maimutele care incercau sa se ridice pe acea scara.

Daca am fi avut posibilitatea sa le adresam acestor maimute intrebarea “Care este motivul pentru care va aplicati corectii?”, cu siguranta raspunsul lor ar fi fost: “Nu stim. Asa stau lucrurile pe aici. “Iti suna cunoscut?”.

Aceasta poveste, o fabula din zilele noastre, a fost inspirata in mare parte de experimentele desfasurate de G.R. Stephenson asupra primatelor si de anumite experimente realizate de Wolfgang Kohler in perioada anilor 1920. Cu timpul, aceasta a ajuns povestea pe care o auzim in zilele noastre.

” Taria unui spirit este data de gradul de adevar pe care acesta il poate suporta”. Nietzsche

O COPIE PALIDA A PARINTILOR MEI

A venit o zi cand am fost lovit de o revelatie extraordinara, aproape intreaga mea viata am privit in afara si am invinuit factorii externi pentru lipsurile si  nefericirea mea.

Nu tata era inamicul pe care imi doream atat de tare sa il distrug. Mintea mea necoapta de copil credea ca tata e dusmanul.

Tata era prietenul meu, camaradul meu si era batran si infrant de un inamic adevarat, urias si nevazut care a terorizat familia mea generatii intregi.

A fost ca si cand am luat un lift ce a inceput sa coboare in adancul sufletului meu. Pe masura ce am coborat, am ajuns sa descopar ca eu doar continuam sa fiu o copie palida a parintilor mei, in reactii emotionale, in multe comportamente, in gandire si in rezultatele din viata.

Si atunci, toate cuvintele intelepte ”cunoaste-te pe tine insuti”, ”cucereste-te pe tine”, ”cine se uita in exterior viseaza, cine se uita in interior, se trezeste”, au inceput sa prinda sens.

Nu puteam sa am rezultate mai bune in viata decat tatal meu, daca nu imi depaseam tatal din MINE.

Eu eram genetic, psihic, sufleteste, spiritual si emotional, o parte tata, o parte mama.

Daca vreau sa ii depasesc in rezultate in viata reala, daca vreau relatii frumoase si pline de iubire asa cum ei nu au avut, daca vreau banii pe care ei nu i-au avut, daca vreau o stare emotionala de bine si fericire asa cum ei rareori aveau, atunci, prima oara, trebuie sa ma uit la tatal si mama din mine, la tiparele pe care si eu le urmez acum pentru ca nu stiu alta cale, nu am vazut alte strategii si cai de a rezolva probleme.

Tata bea si sparge de 30 de ani, mama munceste ca un rob fara sa simta un progres semnificativ in calitatea vietii ei.

Asta faceam si eu. Doar ca in loc sa beau, mancam, in loc sa sparg lucruri, ma distrugeam pe mine. Am realizat ca daca am avut vreodata ura impotriva tatalui meu, aceeasi ura o port si pentru acea parte din mine care este tatal meu.

Daca am desconsiderat-o vreodata pe mama pentru alegerile ei, daca am judecat-o, la fel fac si cu partea din mine care este mama mea.

Adevaratul inamic, adevarata cauza a nefericirii mele, sursa tuturor suferintelor trecute, prezente si viitoare se afla intr-un singur loc.

Adanc in sufletul meu.

Asa ca am lasat liftul sa coboare adanc in sufletul meu si i-am depasit pe mama si pe tata.

Am ajuns pentru prima oara cu adevarat la MINE.

Si pentru prima oara, cu adevarat, am stiut ca de abia acum incepe viata mea, ca de abia de acum imi pot descoperi puterea personala.

Insa puterea personala nu statea la dispozitia mea, sa o iau pur si simplu. Trebuia sa o merit. Trebuia sa o castig. Trebuia sa ma lupt pentru ea.

Cu cine, poate te intrebi?

Cu balaurii, zmeii, demonii interiori.

Toate defectele mele, toate slabiciunile, viciile, fricile erau acolo, pe acel teritoriu care era doar al meu.

Ca o gradina de care nu s-a ocupat nimeni, buruienile erau uriase si nimic nu era frumos si sanatos.

Era doar promisiunea unui teren fertil, care ingrijit, intr-o zi s-ar putea sa rodeasca.

Acum stiam ca tata nu a fost niciodata un om rau. Si nici mama nu a facut greseli.

Amandoi au facut ceea ce au stiut ei mai bine, cu ce aveau la dispozitie in acele momente. Si ei isi doreau ca orice alt om fericirea si iubirea si linistea sufleteasca. Doar ca nu au stiut cum sa le dobandeasca si asta a hranit latura lor intunecata si a facut-o sa se manifeste.

Strabunicii lor le-au transmis defectele si slabiciunile bunicilor, bunicii parintilor si parintii, mie.

Si niciunul dintre ei nu a coborat in adancul sufletului pentru a invinge acei demoni care cu fiecare generatie cresteau mai mari si mai puternici, hranindu-se cu vietile chinuite ale generatiilor precedente.

Mie mi s-a dat o sansa extraordinara.

Eram urmarit de fantomele a generatii intregi, defecte, vicii, tipare de comportament, frici, alcoolism, fuga de realitate, violenta, distrugere si autodistrugere.

Iar in bratele mele se afla misiunea cea mai grea.

Sa ma ridic la lupta impotriva dusmanilor mei interiori.

Pentru a avea sanse in aceasta lupta, era nevoie sa incep sa imi iau puterea inapoi, puterea ce nu stiu cand, a fost uitata si a ramas nefolosita.

Puterea de a zice NU.

Puterea de a ma razgandi.

Puterea de a-mi asuma responsabilitatea.

Puterea asupra propriilor mele ganduri si stari emotionale.

Puterea acceptarii.

Puterea de a fi eu insumi.

Puterea de a ma exprima.

Puterea de a-mi alege propria cale si de a fi loial propriei mele legi.

Puterea vocatiei.

Puterea increderii in mine.

Puterea de a iubi.

Aveam un intreg arsenal si eram pregatit pentru batalia vietii mele care avea sa decida daca ma voi rupe un cerc vicios ce dura de multe generatii, daca ma voi elibera de lanturile in care toata familia mea a trait suferind si nestiind ca exista o intreaga lume neexplorata, cu pericole dar si cu recompense uriase.

Lumea sufletului si a mintii, lumea interioara.

Pera Novacovici

Iți poți rosti adevărul, dar îndulcește-ți vorbele cu pace.

Exprimă-ți adevărul cât de curând îl știi. Totuși fă-o cu blândețe, cu bunătate și compasiune pentru cel ce te ascultă. Cineva are nevoie să audă adevărul de la tine astăzi, dar acea persoană are nevoie și de compasiunea ta profundă când i-l spui.

Caută să spui ce ai de spus cu căldură și cu o inimă deschisă larg. Adu-ți aminte că adevărul poate răni... dar o face mai puțin dacă ții cont de felul în care se simte când îl spui. 

Neale Donald Walsch     

REALITATEA NOASTRA CORESPUNDE CREDINTELOR PE CARE LE NUTRIM

"Fiinţele umane călătoresc de la o dimensiune la alta în mod repetat, pe parcursul zilei. Totuşi, dacă aceste aspecte nu au fost conştientizate şi integrate, nu vor înţelege ceea ce se petrece. Simţurile fizice percep numai ceea ce credeţi. Realitatea voastră corespunde credinţelor pe care le nutriţi. Aceasta este latura delicată. Priviţi în exterior la realitatea voastră şi trăiţi o anumită experienţă. O percepeţi – pare să fie reală, simţurile o redau ca şi cum ar fi reală, iar ceilalţi sunt de acord în această privinţă. Prin urmare, concluzionaţi că este reală şi strângeţi cu perseverenţă dovezi asupra caracterului său „real”. Dezbateţi şi chiar vă bateţi pentru a-i susţine caracterul real. Şi, totuşi, este real numai pentru că acţionaţi într-o frecvenţă sau credinţă ce îi conferă această aparenţă! Este, de fapt, ceea ce s-ar numi o realitate blocată pe o frecvenţă inferioară. Toate consolidează iluzia şi, totodată, credinţele într-un iluzoriu caracter real. Secretul este să vă extindeţi conştienţa!

Vocabularul vostru cuprinde expresia excelentă, care sugerează şi invită extinderea: ieşiţi din cutie, recurgeţi la modul de gândire neconvenţional, creativ! Observaţi când experienţele şi trăirile par apăsătoare! Constataţi când nutriţi gânduri care nu vă dau putere! Observaţi când aspiraţi la mai mult, dar vă simţiţi captivi, excluşi sau oprimaţi! Aceste percepţii vă semnalează că aţi atins pereţii cutiei propriilor limitări. În acele momente vă puteţi transpune pe o frecvenţă superioară. Deprindeţi-vă să vă vizualizaţi fiinţa mai presus de evenimentele curente sau în exteriorul lor. Relaxaţi-vă! Respiraţi calm! Schimbaţi-vă perspectiva! Permiteţi pereţilor cutiei voastre de credinţe să se extindă pentru a cuprinde ceva uşor diferit, uşor inedit, ceea ce în mod normal nici măcar nu aţi lua în considerare, ceea ce aţi considera prea îndepărtat, sau ireal. Amintiţi-vă, voi percepeţi numai ceea ce credeţi!"

INCONSTIENTA SI CUNOASTEREA NU POT COEXISTA MULT TIMP

"De câte ori o relaţie nu funcţionează, ori de câte ori o relaţie scoate la iveală „nebunia" dvs. şi a partenerului dvs., bucuraţi-vă. Ceea ce era inconştient este adus la lumină. Este o ocazie de a vă mântui. In fiecare moment, păstraţi observaţiile pe care le-aţi făcut, mai ales pe acelea care se referă la starea dvs. interioară. Indiferent dacă este vorba despre gelozie, apărare, nevoia de a te certa, de a avea dreptate, un copil interior care cere iubire şi atenţie sau o durere emoţională de orice fel indiferent despre ce este vorba,recunoaşteţi realitatea momentului şi păstraţi ceea ce aţi conştientizat. Atunci relaţia va deveni pentru dvs. sadhana, o practică spirituală. Dacă observaţi la partenerul dvs. un comportament inconştient, păstraţi ceea ce aţi conştientizat în îmbrăţişarea iubitoare a cunoaşterii şi nu reacţionaţi. Inconştienţa şi cunoaşterea nu pot coexista mult timp — chiar dacă această cunoaştere se referă numai la celălalt şi nu la persoana care acţionează incon-ştient. Forma de energie care se află în spatele ostilităţii şi atacului găseşte prezenţa iubirii absolut intolerabilă. Dacă reacţionaţi în vreun fel la inconştienţa partenerului, deveniţi in-conştient. Dar, dacă vă amintiţi să vă cunoaşteţi reacţia, nimic nu este pierdut."

Eckhart Tolle

O NOUA PARADIGMA A RELATIEI

"Singurul mod de a evita relaţiile co-dependente este de a te împrieteni cu Sinele şi de a-l respecta. Atunci, vei putea construi o relaţie bazată pe adevărul coerenţei de sine.
Aceasta este noua paradigmă a relaţiei.
În vechea paradigmă, angajamentul faţă de sine este viciat de angajamentul faţă de celălalt. În căutarea ta de a satisface pe altcineva, sinele este abandonat. Întrucât sinele abandonat este incapabil de iubire, intrăm într-un cerc vicios al atracţiei şi respingerii.
Orice relaţie autentică trebuie să fie construită pe fundamentul acceptării propriei persoane şi iubirii de tine însuţi. Acesta este actul spiritual primordial – cel care deschide uşa către adevărata intimitate."
Paul Ferrini

VIOICIUNEA

"În viaţă există două curente: unul care te poartă în jos, către inconştient; celălalt te poartă în sus către conştientul cosmic. 

Primul este un impuls născut din senzaţia familiarităţii trecute. Viaţa, asemenea unui lotus, evoluează din tina conştiinţei inferioare către lumina conştiinţei divine. Subconştient, ne imaginăm pe noi înşine simţindu-ne confortabil în privinţa stadiilor pe care le-am traversat până acum, dar nu suntem întotdeauna prea pregătiţi pentru aventură continuării creşterii!

Al doilea curent din viaţă este impulsul sufletului. Nu putem găsi fericirea întorcându-ne în tină.

Împlinirea rezidă numai în înălţarea către conştiinţa divină perfectă. Pentru a realiza aceasta, trebuie să fim vioi în tot ceea ce facem. Deoarece în fluxul conştientizării tot mai mari rezidă bucuria pe care o căutăm cu toţii."

Donald Walters

VENITUL

"Banii trebuie consideraţi ca un flux de energie, nu ca un lucru care poate fi adunat. 

Pentru că, atunci când banii sunt trataţi ca o realitate materială, îţi blochează fluxul creativ.

Banii, asemenea materiei, reprezintă doar energie îngheţată. 

Energia este cea care creează materia.

Energia mişcă, schimba şi dezvolta permanent materia. 

Materia, neatinsă de energie este inertă. Dacă ai nevoie să-ţi măreşti venitul, trebuie să ştii că energia pe care o dezvolţi este mult mai importantă decât schemele respective de câştig. 

Energia va atrage oportunitatea. Reincarcă-te cu energie din Sursa cosmică şi, indiferent care este venitul de care ai nevoie, acesta va veni la tine."

J. Donald Walters 

CASTIGAREA INDEPENDENTEI

"Cu excepţia situaţiei în care copilul are tendinţe regresive,natura urmează să se îndrepte în mod direct şi energic spre independenţă funcţională.
Dezvoltarea ia forma unui impuls către o independenţă din ce în ce mai mare. E ca o săgeată eliberată din arc care zboară drept înainte, iute şi sigură.
Câştigarea independenţei de către copil începe din momentul intrării în lume.
Pe măsură ce se dezvoltă, el se perfecţionează şi depăşeşte fiecare obstacol ce-i stă în cale.
În interiorul lui acţionează o forţă vitală care-i călăuzeşte eforturile spre scopul lor.
Este forţa denumită "horme" de către Sir Percy Nunn. Dacă am încerca să găsim în viaţa conştientă ceva asemănător acestui horme, ar putea fi asemuit cu forţa voinţei. Dar aceasta ar fi o analogie extrem de săracă. Ideea de voinţă e prea restrânsă, prea mult o parte a conştiinţei individului.
Horme aparţine vieţii în general, a ceea ce s-ar putea numi impuls divin, sursa întregii evoluţii. Această forţă vitală a creşterii stimulează copilul să săvârşească multe acţiuni şi, dacă i se permite să se dezvolte normal, fără a fi împiedicat, ea se arată sub forma a ceea ce numim "bucuria vieţii". Copilul e mereu entuziast, mereu fericit."
Maria Montessori

TINE DRUMUL DREPT....

"Uneori e mai bine să mergi înainte fără să privești înspre trecut. Dar fără să uiți nicio clipă nici cine ai fost și nici ce ai devenit. 
Să nu-ți arunci ochii îndărăt, nu pentru că de-acolo te-ar pândi lucruri de care ți-ar fi rușine, există și vieți fără umbre și fără de tăgadă, chiar dacă cele mai multe au tot felul de nuanțe și acte de contestatare. Ține drumul drept înainte pentru că amintirea unor oameni cândva dragi te-ar putea scârbi, lămurindu-te în prezent asupra a ceea ce nu vedeai odinioară.
Nu-i drept să-ți alterezi singur aducerile aminte, nu-i sănătos să-ți aduni tristeți în partea stângă a pieptului, neputincioasă și dureroasă nedumerire în dosul gândului. 
Lasă în spate ce s-a dus, nu privi în urma pașilor tăi ce merg, totuși, înspre orizontul ce se zărește dinaintea vârfurilor degetelor picioarelor tale. 
Ai putea găsi acolo, departe, bine ascunse în trecut, semnele lipsei de dragoste, ar fi posibil să înțelegi acum ceea ce nu era încă de atunci drept și just. Nu-ți otrăvi mintea cu nedreptățile făcute ție de cei mai slabi ca tine, mai supuși răului din ei înșiși. Nu-ți întrista privirea pentru ceva ce nu-ți aparține, dar a poposit în preajma ta: gândul ticălos, fapta necinstită, minciuna cu bunăștiință, răutăcioasă.
Lasă-ți amintirile în pace! Să-ți fie vânt lin suflând pe lângă obraz, să-ți fie doar o pâclă diafană-n gând, să-ți fie frunză ruginie în toamnă. Să-ți fie dulci nostalgii, să-ți dea curajul de-a poposi senin în viitor. Nu-ți ucide iluziile din trecut, privește mai bine către zarea cea limpede, contemplă-ți reveriile fericite care vor veni, bucuriile în perspectivă.
Ia-ți o pauză de la nefericire, durere, dezamăgire ori nedreptate, intră într-un nesfârșit an sabatic, prelungit până departe, până la capăt. Ieși din matricea pe care ți-a săpat-o în obișnuințe pasul înapoi și privitul îndărăt, dă-ți o viață zăbavă. Ca să ai timp să trăiești. În prezent, pentru viitor. 
Nu mai permite amintirilor dureroase să te trăiască, să-ți alunge toți cocorii. Așează-te tihnit, îmbrățișat de frumusețea din ființa ta, respinge orice întâlnire cu decepțiile dăruite minții tale de către oamenii falși din trecut, alungă-ți din inimă pe oricine ți-a fost fățarnic aproape.
Poate vei fi anacronic neprivind în urmă, poate vei apărea celor nepotriviți ție un perdant, un laș, proprietar al unei cărți vechi cu multe file albe, goale. Poate.
După cum poate că istoria o scriu învingătorii, mai mereu una nedreaptă și fără de progres, folosindu-se murdar de sângele tău și-al altora. Dar e doar istoria lor. A celor vremelnic câștigători ai unui meci sortit oricum uitării, nepăsării, neantului, autori săraci ai unei istorii măsluite, silnice, necitită de cine contează pentru tine, de cei ce te iubesc – în frunte cu tine. Prădătorii de fericire scriu astfel o minciună pentru toți și un adevăr doar pentru orgoliul și neuitarea slăbiciunilor lor.
Rămâi netulburat, sapă în memorie doar după frumusețea pe care tu o știi, pe care-ai trăit-o cândva până la măduvă și ai simțit-o până în ultima și cea mai ascunsă celulă a sângelui tău. Și pe care, har Domnului, nu ți-o poate anula nicio mărturie ipocrită, nicio legendă contrafăcută.
Între “am fost!” și “nu ai fost!” nu există adevărul tău sau al altora, ci o unică realitate. Nu poate nega cineva răuvoitor că ai trăit, ai existat. Ori e cu putință, dar doar în închipuirea lui, ca o ipotetică fantezie, ca o dorință de a construi o viață nu așa cum s-a întâmplat, ci după propriul plac, o viață în care tu nici nu te-ai născut și ai viețuit pe-aproape. Pentru că așa și-ar fi dorit el. Însă tu ai fost, de aceea ești acum. Și vei fi în continuare.Măcar pentru tine și pentru cei cărora lumea le-ar fi fost mult mai săracă și lipsită de fericire fără tine.
Învingătorii nu iau chiar tot. Amintirile îți rămân întotdeauna. Ba chiar, uneori, doar cele bune."
Carmen Voinea-Raducanu