IUBIREA SI ATEUL

La un dineu, se găsea, printre musafiri, şi un ateu – nu era om rău, dar era lipsit de credinţă – care l-a întrebat, la un moment dat, pe creştinul de alături:
- De unde ştii tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îţi ascultă rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?
- Dar tu, îl întrebă la rândul său creştinul, de unde ştii dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum?
- Cum de unde? Simt gustul zahărului.
- Deci, ştii că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. Ei, tot aşa îl simt şi eu pe Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îşi găseşte liniştea atunci când simte iubirea lui Dumnezeu pentru mine, cel care sunt. El mă iubește cu toate defectele mele, cu toate capriciile și cu tot ce sunt sau reprezint. Chiar dacă nu știi, el te iubește și pe tine.
- Nu cred asta, spuse ateul. Eu nu simt nimic.
- Nu simți pentru ca mintea ți-a ridicat o barieră și inima ta nu mai poate simți iubirea.
- Nu-i adevărat. Eu știu să iubesc și să fiu iubit. Am o femeie care mă iubește și pe care o iubesc.
- Atunci închide ochii și gândește-te la ea. Vei simți iubirea ta cum crește. Apoi adaugă toate persoanele care-ți sunt dragi, chiar și pe cele care nu-ți sunt. Adaugă animalele, pune în inima ta plantele și fiecare fir de praf din Univers. Când le vei simți pe toate, în cercul iubirii din inima ta, atunci îl vei cunoaște pe Dumnezeu. În acest fel simplu, vei putea simți și tu iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Dacă nu simți asta, înseamnă că nu l-ai găsit încă. Iar dacă ai simțit, atunci înseamnă că l-ai găsit deja, dar nu l-ai recunoscut, pentru că Dumnezeu este iubire.
Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.

“Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.” (Sfântul Isaac Sirul)