Viața noastră e plină de
contradicţii şi de sensuri denaturate. În lupta de toate zilele sinceritatea
este luată drept prostie, aşa după cum şiretenia şi ipocrizia sânt luate drept
inteligenţă.
Se socoteşte om inteligent omul
şiret, omul care ştie păcăli şi exploata pe fratele său, în timp ce acela care
se mişcă sincer faţă de sine şi de alţii, acela are inocenţa florilor, este socotit
prost. De ce? Pentru că în lupta ce se dă între oameni, acesta din urmă este un
învins, o victimă.
Aici este în fond o mare iluzie
care îi hrăneşte pe cei ce se cred prea „deştepţi,” încercând să fure vieţii
plăceri şi rosturi personale. Cine vrea să ascundă, să lucreze în întunerec, nu
creează, nu câştigă nimic, dimpotrivă. Iluzia se naşte din sensul material al
luptei lor, nu din acela spiritual.
Totul, totul în lumea aceasta se
descoperă, totul se petrece la câmp deschis, acolo unde lumina cade masiv şi
vertical. Ascunzişurile nu duc biruinţă, ci numai propria înşelare a celor ce
le ştiu şi le folosesc; ele arată cât de slabi şi temători sânt aceşti oameni
dacă li-e frică de adevăr.
Sinceritatea are tăria luminii şi
rodnicia apelor revărsate. Totul trebuie împlinit fără înconjur, fără păcatul
înşelăciunii, fără rătăcirea dinainte hotărâtă. Omul sincer loveşte lucurile în
inima lor şi le cucereşte. Omul este tare prin această atitudine directă. După
cum inteligenţa este cuprindere largă a vieţii, este înţelegere până în sensul
moral al cuvântului, tot astfel sinceritatea este depăşire, este dăruire, este
puritate şi lumină care taie trupul masiv al întunericului.
Sinceritatea este o mare forţă morală, cale singură în
câştigarea binelui căutat atât de trudnic de către noi toţi.
Ernest Bernea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu