7 REGULI FILOCALICE DE RESTABILIRE A SANATATII
1. Starea de bine mintal grăbeşte refacerea fizică
Este regula numărul unu, şi toate celelalte sunt
detalii ale ei.
Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este
ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitiv, o gândire bazată pe
mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.
Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la
„veacul acesta“ şi mintea se va schimba.
Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie
între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul
cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este.
Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi
creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde cărui tip mental îi
aparţii. Dacă dominanta este intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire;
din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominanta este cerebrală, atunci
înţelegerea creează mulţumire.
Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi
oameni, doi soţi. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii
conflictuale între soţi?
Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt.
De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective.
Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv,
uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede
închisă şi retrasă, şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au
răcit. Dar acel bărbat nu înţelege că aşa-zisa răceală a femeii este o fază
naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul
afectiv.
Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iată de ce,
atunci când vede un bărbat „fugind“, femeia n-ar trebui să se teamă că
sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui
afectivă se reface prin fugă.
Această idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că
cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers — un
bărbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau
„fuge“ să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la mănăstire, dacă este mai
pios.
Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un
moment dat, nevoie să „fugă“. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt
naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior
perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt, fie
cu amprentă de durată aspra copiilor.
2. Nu considera boala ca o pedeapsă pentru păcate
Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru
păcate: aceasta este o dovadă de slăbire psihică. Omul bolnav se reface mai
greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu, şi că Atotputernicul i-a dat
boala în chip de pedeapsă.
Dar dacă boala nu este o pedeapsă pentru păcate,
ce este atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la păcat, o
informaţie, o atenţionare că am încălcat o lege.
Într-o carte celebră, care se cheamă Călătorie înspre soare apune, personajul
principal este o maimuţă. O maimuţă poznaşă, născută dintr-o piatră. Şi ea s-a
dus să caute iniţierea. Un maestru a ajutat-o să obţină iniţierea şi, astfel,
ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Însă cu toate că era nemuritoare,
maimuţa tot făcea pozne. Poate e şi situaţia omului: deşi dobândeşte atâta
ştiinţă, sălbăticia din el nu dispare.
Ei bine, ajungând această maimuţă, la un moment
dat, în cer, face tărăboi printre sfinţi, răstoarnă nişte cazane unde se
fierbea elixirul vieţii, strică nişte tocmeli… Sfinţii atunci se supără şi se
plâng lui Dumnezeu că o maimuţă întoarce totul cu susul în jos. Şi atunci
Dumnezeu îi spune lui Buddha: „Ia tu maimuţa asta, că e în India, e din ţara
ta. Ia-o şi dă-i un leac să se astâmpere!“ Şi Buddha a luat atunci un cerculeţ
de fier, l-a pus pe capul maimuţei şi l-a fixat bine, ca ea să nu şi-l poată da
jos, spunându-i: „De câte ori vei călca o lege divină, cercul te va strânge!“
Şi a venit maimuţa pe Pământ; cum făcea o poznă mare, cerculeţul o strângea şi
atunci se cuminţea.
Iată deci că durerea ei de cap nu era o pedeapsă,
ci o informaţie că a încălcat o lege sacră, o lege împotriva vieţii. Noi nu
ştim că în realitate am încălcat o lege; dacă ne-am corecta atitudinea şi n-am
mai încălca legea, ne-ar lăsa durerea de cap, fără pastilă şi fără doctor.
Iată deci că boala nu e o pedeapsă pentru păcat,
ci o oprire de la păcat.
Definiţia păcatului o ştim. Păcatul sunt grijile
şi încălcarea celor trei legi universale revelate.
Dacă până acum nu ştiaţi foarte limpede ce
înseamnă „păcat“, iată o definiţie ajutătoare. Păcat înseamnă să ai griji —
dacă ai griji, ai păcate. Grijile ne împuţinează liniştea, împuţinează viaţa.
„Rumegarea“ gândurilor slăbeşte omul. Boala prilejuieşte această întrerupere a grijilor;
este o oprire forţată din „mecanica păcatului“, din mecanica vieţii păcătoase.
Există o a 11-a poruncă — noi ştim doar 10, pe
care le-am interiorizat şi după care ne conducem.
Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45,
sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaste." Opreşte-te şi fă un minut de introspecţie.
Introspecţie înseamnă liniştea interioară. Nu analiza interiorul: analiza este
un viciu intelectual. Introspecţia este doar linişte interioară. 4. Boala este un prilej de schimbare
Dacă vom privi boala din acest punct de vedere şi
dacă nu ne vom mai teme de ea, vom constata că astfel ieşim mai repede din
boală. După ce au fost bolnavi, mulţi oameni şi-au schimbat modul de a mânca,
de a trăi, de a (con)vieţui.
5. Devii sănătos dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru
Asta înseamnă, întrucâtva, că mulţi sunt bolnavi
pentru că, în inconştient, ei se lasă să fie bolnavi. Afirmaţia poate părea, la
prima vedere, şocantă. Şi totuşi, ei sunt bolnavi, în primul rând, ca să-şi
atragă un beneficiu nevrotic: vor să
fie trataţi ca nişte copii. Când lupta vieţii ne copleşeşte, toţi simţim nevoia
să fim trataţi precum copiii; atunci subconştientul „cheamă“ o boală. Dacă vrei
cu adevărat să devii sănătos, devii sănătos.
Acest lucru este posibil: să-ţi ajuţi
subconştientul. Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o
stare destinsă — mai ales dacă eşti bolnav.
Relaxat, cu ochii închişi, repetă-ţi formule ale
însănătoşirii. Cea mai curentă astfel de formulă este: „Mă simt din ce în ce mai bine, pe zi ce trece şi din toate punctele de
vedere“; trebuie rostită la indicativ prezent, pentru că subconştientul nu
cunoaşte alte timpuri verbale.
Această formulă a fost folosită de dr. Emile Coué,
care a vindecat, prin ea şi prin climat psihic spiritual, sute de cazuri.
Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de
către rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde
este nevoie. Rinencefalul, diencefalul şi formaţiunile reticulare trimit
comenzile de refacere acolo unde este slăbită structura noastră. Dacă această
formulă este repetată de trei ori pe zi, în perioadele noastre de slăbire, timp
de 21 de zile, admiţând că este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat,
survine întotdeauna o îmbunătăţire.
7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boală poate să fie un prag
iniţiatic
Boala nu numai că îţi dă o informaţie despre
viaţă, dar îţi poate crea şi condiţia unei schimbări mentale profunde, o trăire
iniţiatică.
Acestea sunt regulile
restabilirii sănătăţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu