O COPIE PALIDA A PARINTILOR MEI

A venit o zi cand am fost lovit de o revelatie extraordinara, aproape intreaga mea viata am privit in afara si am invinuit factorii externi pentru lipsurile si  nefericirea mea.

Nu tata era inamicul pe care imi doream atat de tare sa il distrug. Mintea mea necoapta de copil credea ca tata e dusmanul.

Tata era prietenul meu, camaradul meu si era batran si infrant de un inamic adevarat, urias si nevazut care a terorizat familia mea generatii intregi.

A fost ca si cand am luat un lift ce a inceput sa coboare in adancul sufletului meu. Pe masura ce am coborat, am ajuns sa descopar ca eu doar continuam sa fiu o copie palida a parintilor mei, in reactii emotionale, in multe comportamente, in gandire si in rezultatele din viata.

Si atunci, toate cuvintele intelepte ”cunoaste-te pe tine insuti”, ”cucereste-te pe tine”, ”cine se uita in exterior viseaza, cine se uita in interior, se trezeste”, au inceput sa prinda sens.

Nu puteam sa am rezultate mai bune in viata decat tatal meu, daca nu imi depaseam tatal din MINE.

Eu eram genetic, psihic, sufleteste, spiritual si emotional, o parte tata, o parte mama.

Daca vreau sa ii depasesc in rezultate in viata reala, daca vreau relatii frumoase si pline de iubire asa cum ei nu au avut, daca vreau banii pe care ei nu i-au avut, daca vreau o stare emotionala de bine si fericire asa cum ei rareori aveau, atunci, prima oara, trebuie sa ma uit la tatal si mama din mine, la tiparele pe care si eu le urmez acum pentru ca nu stiu alta cale, nu am vazut alte strategii si cai de a rezolva probleme.

Tata bea si sparge de 30 de ani, mama munceste ca un rob fara sa simta un progres semnificativ in calitatea vietii ei.

Asta faceam si eu. Doar ca in loc sa beau, mancam, in loc sa sparg lucruri, ma distrugeam pe mine. Am realizat ca daca am avut vreodata ura impotriva tatalui meu, aceeasi ura o port si pentru acea parte din mine care este tatal meu.

Daca am desconsiderat-o vreodata pe mama pentru alegerile ei, daca am judecat-o, la fel fac si cu partea din mine care este mama mea.

Adevaratul inamic, adevarata cauza a nefericirii mele, sursa tuturor suferintelor trecute, prezente si viitoare se afla intr-un singur loc.

Adanc in sufletul meu.

Asa ca am lasat liftul sa coboare adanc in sufletul meu si i-am depasit pe mama si pe tata.

Am ajuns pentru prima oara cu adevarat la MINE.

Si pentru prima oara, cu adevarat, am stiut ca de abia acum incepe viata mea, ca de abia de acum imi pot descoperi puterea personala.

Insa puterea personala nu statea la dispozitia mea, sa o iau pur si simplu. Trebuia sa o merit. Trebuia sa o castig. Trebuia sa ma lupt pentru ea.

Cu cine, poate te intrebi?

Cu balaurii, zmeii, demonii interiori.

Toate defectele mele, toate slabiciunile, viciile, fricile erau acolo, pe acel teritoriu care era doar al meu.

Ca o gradina de care nu s-a ocupat nimeni, buruienile erau uriase si nimic nu era frumos si sanatos.

Era doar promisiunea unui teren fertil, care ingrijit, intr-o zi s-ar putea sa rodeasca.

Acum stiam ca tata nu a fost niciodata un om rau. Si nici mama nu a facut greseli.

Amandoi au facut ceea ce au stiut ei mai bine, cu ce aveau la dispozitie in acele momente. Si ei isi doreau ca orice alt om fericirea si iubirea si linistea sufleteasca. Doar ca nu au stiut cum sa le dobandeasca si asta a hranit latura lor intunecata si a facut-o sa se manifeste.

Strabunicii lor le-au transmis defectele si slabiciunile bunicilor, bunicii parintilor si parintii, mie.

Si niciunul dintre ei nu a coborat in adancul sufletului pentru a invinge acei demoni care cu fiecare generatie cresteau mai mari si mai puternici, hranindu-se cu vietile chinuite ale generatiilor precedente.

Mie mi s-a dat o sansa extraordinara.

Eram urmarit de fantomele a generatii intregi, defecte, vicii, tipare de comportament, frici, alcoolism, fuga de realitate, violenta, distrugere si autodistrugere.

Iar in bratele mele se afla misiunea cea mai grea.

Sa ma ridic la lupta impotriva dusmanilor mei interiori.

Pentru a avea sanse in aceasta lupta, era nevoie sa incep sa imi iau puterea inapoi, puterea ce nu stiu cand, a fost uitata si a ramas nefolosita.

Puterea de a zice NU.

Puterea de a ma razgandi.

Puterea de a-mi asuma responsabilitatea.

Puterea asupra propriilor mele ganduri si stari emotionale.

Puterea acceptarii.

Puterea de a fi eu insumi.

Puterea de a ma exprima.

Puterea de a-mi alege propria cale si de a fi loial propriei mele legi.

Puterea vocatiei.

Puterea increderii in mine.

Puterea de a iubi.

Aveam un intreg arsenal si eram pregatit pentru batalia vietii mele care avea sa decida daca ma voi rupe un cerc vicios ce dura de multe generatii, daca ma voi elibera de lanturile in care toata familia mea a trait suferind si nestiind ca exista o intreaga lume neexplorata, cu pericole dar si cu recompense uriase.

Lumea sufletului si a mintii, lumea interioara.

Pera Novacovici