TIRANIA CONSENSULUI

                                                                                                                                                            In concepţia ego-ului, iubirea se bazează pe consens. Ego-ul nu poate concepe ca iubirea să fie prezentă, atunci când doi oa­meni au păreri diferite. Însă, atâta timp cât nu eşti liber să fii sau să nu fii de acord cu aproapele tău într-o situaţie dată, nu poţi să-l iubeşti.

De exemplu, vei fi de acord cu aproapele tău atunci când el insistă că e victima unor acţiuni întreprinse de altcineva împotriva lui? Bine­înţeles că nu. Chiar dacă el te imploră să-l sprijini în autoamăgirea sa, îi vei spune: „Imi pare rău, frate. Eu nu văd lucrurile aşa.”                                                                                                                            Pe de altă parte, dacă un alt semen al tău se simte chemat să ia o poziţie controversată şi îţi cere sprijinul, îl vei refuza? Poate că a-i oferi sprijin înseamnă că şi tu va trebui să-ţi asumi un risc, dar nu-i vei refuza binecuvântarea, doar pentru că decizia lui nu e agreată de toţi.

Mai trebuie oare să-ţi amintesc faptul că a te dedica adevărului nu este un lucru agreat de toată lumea? Fiindcă asta înseamnă de multe ori a spune „Da”, atunci când alţii ar spune ,.Nu”, sau a spune ,.Nu”, atunci când alţii ar spune „Da”. Mulţi dintre voi nu-şi pot imagina că a spune „Nu” poate fi un gest de iubire, deşi e foarte uşor să spui „Nu” cu multă dragoste. Dacă copilul tău pune mâna pe plită încinsă, spui „Nu”, iute şi ferm. Nu vrei ca el să-şi facă rău. Iar apoi îl iei în braţe şi îi spui din nou că îl iubeşti.

De câte ori nu vine la tine aproapele tău, ţinându-şi mâna pe plita încinsă? Nu poţi să susţii un comportament despre care ştii că poate fi dăunător altei persoane. Şi nu vrei ca prietenii tăi să susţină un astfel de comportament când e vorba despre tine. Un prieten e cineva care e liber să fie de acord sau să nu fie de acord. Un prieten îţi va vorbi conform cu adevărul. S-ar putea ca el să perceapă situaţia corect sau incorect, dar lui nu-i este frică să-ţi spună ce gândeşte. Un prieten spune adevărul şi apoi îţi aminteşte că eşti liber să faci propria ta alegere.

Aceasta este iubire în acţiune.Un prieten te iubeşte în mod egal şi când îţi spune „da” şi când îţi spune „nu ”. El nu se reţine de la a-ţi da sfaturi şi nici nu încearcă să-şi impună propria părere.                                                                                                                   Un prieten doreşte să fie de ajutor. El te tratează cu respect şi dem­nitate şi îţi spune adevărul. Nu poţi fi prieten dacă nu eşti dispus să spui adevărul. Asta nu înseamnă că ai dreptate. A avea dreptate şi a fi onest nu sunt în mod necesar unul şi acelaşi lucru.

Când eşti onest, dai maximum din ce poţi da în starea de conşti­entă în care te afli. Asta e tot ce se poate aştepta de la tine. Că sfatul tău este bun sau rău este irelevant. Dar onestitatea singură nu e suficientă. Onestitatea şi smerenia trebuie să meargă mână în mână.                                                                                                                                Smerenia ta îi spune aproapelui tău: „Aşa văd eu lucrurile. S-ar putea să am dreptate şi s-ar putea să mă şi înşel. Tu cum le vezi? La urma urmei, tu eşti cel care trebuie să facă alegerea.”

O persoană smerită ştie unde să se oprească. Ea nu încearcă nicio­dată să uzurpe dreptul şi responsabilitatea altuia de a-şi lua propriile ho­tărâri, întrucât cauţi mereu să fii în consens, ai rareori experienţa iubirii fără condiţii. Consensul este suprema condiţie şi, prin urmare, suprema co-dependenţă sau complicitate. El spune: „Dacă ego-ul tău şi ego-ul meu sunt de acord, eu te voi sprijini.”

Cauza oicarui conflict uman este una simpla : fiecare parte o dezumanizeaza pe cealalta. Fiecare o vede pe cealalta mai putin vrednica si mai putin valoroasa.

Atâta vreme cât fiecare dintre părţi o percepe pe cealaltă în felul acesta, chiar şi cele mai simple detalii nu pot fi negocia­te. Dar dacă fiecare parte o să se manifeste faţă de cealaltă cu o atitudi­ne plină de respect şi acceptare, chiar şi detaliile dificile vor fi rezolvate.Miracolele vin din iubire. Soluţiile care vin din minţi iubitoare sunt fără limite. Disponibilitatea de a iubi - de a considera că suntem egali - este esenţa ce susţine înfăptuirile tuturor miracolelor.

E nevoie de curaj pentru a nu fi în consens. E nevoie de înţelepciune şi prudenţă pentru a menţine un climat de egalitate, în care toate opiniile pot fi luate în considerare. Calea către adevăr nu a fost niciodată o cale uşoară. Şi, in mod cert, ea nu a fost una bazată pe soluţii de moment. Soluţia de moment pentru încheierea conflictului este extermina­rea tuturor acelora cu care nu eşti de acord. Aici ţelul nu e de a iubi şi nici măcar de a-i înţelege, ci de a-ţi distruge duşmanii. Acesta a fost sis­temul valoric prevalent pe planeta voastră, pe tot parcursul istoriei sale.

Înţelege, prietene, că nu vei găsi iubire, dacă vei căuta consensul. Iubirea se află mult mai adânc decât atât. Pe măsură ce înveţi să‑l iubeşti pe cel care ţi se opune, vei găsi Sursa ce transcende judecata şi frica. În această Sursă suntem cu toţii uniţi ca egali, liberi să gândim şi să acţio­năm în concordanţă cu ceea ce ne călăuzeşte. 

Fragment din Iubire fara conditii, de Paul Ferinni